Unknowname se descarca

KFC la Mall in Timisoara sau teatru absurd

2012-01-21T09:18:00.000-08:00

So, nu toata lumea stie, dara eu nu's fan junk food, daca e asociat cu un label cu atata mai putin. De ce? Pai imi da crize de fiere si raman flamanda dupa aia.

KFC am incercat prima data anul trecut in octombrie la ceva mall in Bucale, crapam de foame si o salata de pui arata numai bine. Nu mi'o placut ca era acolo aruncata o bucata de pui taiata in patru, am retinut ca e bine sa rogi frumos sa ti se taie ceva mai marunt.

Bun, aseara la Mall cu Andreea F. sa mancam ceva, fata vroia KFC, am zis bun, ma bag la o salata. De aici a inceput distractia, filmele cu prosti sunt nimica pe langa dicutia pe care am purtat-o eu cu duduia de la KFC. And it goes like this:
Eu: - Buna, o salata de pui picant va rog si, daca se poate, as avea rugamintea sa fie puiul taiat in bucatele mai mici.
Ea: - Pentru bucatele vi'l puteti taia dumneavoastra cat de mic vreti ca doar va dam tacamuri( urasc tacamurile de platic, cat despre eficienta cutitului de plastic, bleacs). Ati zis pui nepicant, da?
Eu: - Chiar nu mi-l puteti taia in bucatele mai mici? Si am zis pui picant.
Ea: - Imi pare rau, pentru puiul nepicant va trebui sa mai asteptati vreo 6- 7 minute, nu avem momentan.
Eu: - Am spus pui picant, chiar nu ati inteles?
Ea: - Aham, picant... am inteles acum.
Eu: - Bun, si as vrea sos de otet( deja fierbeam si se vedea asta cu usurinta pe deosebit de expresiva mea fizionomie).
Ea: - O salata cu pui picant si sos avem doar...( merge si cauta) din asta- si-mi arata alt tip de sos. Batuse deja pe casa salata.
Eu: - Ok, nu mai iau nimic, va multumesc... si-am plecat

Teoria nevoilor

2011-11-22T03:39:00.000-08:00

Sursa foto

De multe ori m-am tot gandit, daca suntem doar un cumul de nevoi? In ce masura ceea ce facem e manifestarea firii noastre si in ce masura manifestarea unei nevoi care cauta sa fie satisfacuta?

Tot analizand si pe la scoli asa, pe mine ma cam supara teoria asta a lui Maslow tare curatica, simpla, simetrica, matematica. Ea te face a crede ca omul este asa, un fel de robotel, adicalea pornirea este de la papa-caca-nani-sex si doar dupa ce a tot urcat de piramida asta a lui( sisifica as spune eu) ajunge el social, stima de sine si sus de tot auto-implinire, dar ca lucrurile merg doar in ordinea asta.

Eu zic ca omul e ceva mai incurcat de atata si ca la el nevoile functioneaza dupa algoritmi mult mai incalciti de atata. Sunt ceva mai buna prietena cu ideile Aldefer, omul asta intelege ca nevoile sunt super interschimbabile si mai intelege si ca ceea ce pentru om este nevoie de nivel 3 poate fi nevoie de baza pentru altul. Adica avem oameni pentru care "social needs" de exemplu sunt la fel de importante, poate chiar mai importante, decat papa-caca-nani-sex. Iara despre de nevoile de siguranta sa nici nu mai vorbim, instinctul de autoconservare este super la baza.

Imi amintesc de o intrebare pusa la un moment dat de o prietena care slabise mult in respectiva perioada. La intrebarea cum? a raspuns cu o alta intrebare: "Pai, mancam cam prea mult, m-am gandit oare ce-mi lipsea de fapt de bagam atata in mine?" si uite aici intervine amicul meu Aldefer care spune o treaba tare desteapta despre individ"dacă este frustrat de satisfacerea unei nevoi de pe un nivel superior, preocuparea individului pentru satisfacerea nevoilor de pe nivele inferioare creşte".

Sa ne gandim doar la tot felul de situatii mai mult sau mai putin nefericite:

despartire urata sau dezamagire amoroasa. Urmarea? Dupa caz, sex la tot coltul cu cine se nimere, mancat excesiv de dulciuri, shopping a proasta si ar mai tot fi, nu? Uite asa cum nevoia noastra de sus de tot data rau peste cap ne arunca la baza minunatei piramide
un examen important picat, ce urmeaza? baute, mancate sau tot ceva de mai sus?
ai tras ca nebunul la un proiect la job si a iesit pe dos? need I say more?
mai sunt nu stiu cate de astfel de exemple?

Si atunci stau si ma intreb, cat e ratiune si cat e un intreg de nevoi date peste cap? Cat e nevoie si cat e de fapt altceva?

Voi cat de jos spre baza piramidei mergeti cand lucrurile merg prost?

Plai 2011

2011-09-19T10:46:00.000-07:00

De fiecare data dupa un festival ai sa auzi atatea pareri, incat nu ai sa poti sti ever daca o fo unul reusit au ba. Eu una anul asta am avut parte de relax maxim la Plai, esentiale au fost surprizele placute legate de prieteni. Ce-ar fi mega fun de mentionat

pai pileala de vineri seara, dara nu ma lasa politichia sa pun poze cu asta
sambata Oana ne astepta cu o falca in cer si una'n pamant pentru ca eram in intaziere, ca de obicei din cauza mea. Sa ma ierte saracutza, si asa o fo bolnavioara. Dara sa vedem ce poza pe cinste are:

ce-ar mai fi? Ehe, Andreea mea a adus in baiat, am si dovezi, e mega boboc la zis bancul cu elefantul, ia uite'i:

de fiecare data se lasa cu revazut persoane pe care le vezi rar, cum e ca la Plai vine Mari:
mai ar fi partea cu cunoscutul de persoane de care tot auzi, dar pe acre cu greu ajungi sa le cunosti. De data asta a fost sora lui Iris, o minunatie de doamna, jos palaria:

foarte misto discutiile cu Susana Baca cat si concertul ei:

despre Silent Disco party numai de bine ar fi de zis, nu punem poze care sa incrimineze.
sambata am ratat atelierul de pizza al celor de la Food Crew, insa duminica nu mia puteam lipsi, si asa mai aveam oleaca si'mi arata Lexu de rushinica. Poze cu papa am tot facut, iti ploua in gura numai cand vezi:

si a mai fost multa cafea cu multa tarie, dara despre asta nu se vorbeste ...

Perle de duminica

2011-09-12T02:40:00.000-07:00

Noah ieri suna Iris a mea si hopa-tzopa ne-am si dus la Do Stil.
Mega relax, si afara soare si inauntru apa boboc, mergea si jacuzzi-ul afara.
De atata zel am si ajuns sa aleg la banda si alea alea la aparate.
Amu, ce nu pricep eu is cateva treburi de principiul rasu'/plansu':

domle, e deschis de cu dimineata, dara la bar poti capata ceva numa dupa ora 3. N-am ce zice, noi apa aveam, insa era de exemplu acolo o prietena de'a lui Iris, ii era foame, sete. Si'a comandat ea ceva din afara
muama, ce m-am bucurat ca merea jacuzzi-ul de afara. Cand sa salt inauntru ce sa vaz? Apa tare mica si cam murdarica. Eh, peste asta am trecut si am zacut colea bine mersi pana am ajuns sa arat ca o muratura.
cea mai de ras discutzie a pornit de la ideea lui Iris " Mai, Carmen, astia aveau de obicei aici meniul zilei", atata mi'o fo( ca ne gandeam sa merem de acolo direct la culturalizare la National si nu se cadea sa merem pe stomacul gol) ca ma si indrept spre bar si'ntreb: " Nu va suparatzi, ce avetzi la meniul zilei?". Seniorita din spatele pultului cugeta oleaca dupa care'mi zice: " Pai, da, stitzi, avem meniul zilei, dar numai duminica. Inainte aveam si in timpul saptamanii". Ma gandesc noah numa bun, ca doara era duminica. Intreb: " Pai azi e duminica, ce spunetzi ca avetzi la meniul zilei?". Cu o nonshalantza maxima vine raspunsul " Nu, azi nu avem meniul zilei"

Hai ca a fost maxim, eu am ras copios. Pana una alta o fo relaxare maxima, dar zau ca ar mai putea lucra la curatzenie si servicii. Doar zic.

Si a fost concediul

2011-08-18T07:09:00.000-07:00

sursa foto

Ar fi tare multe de spus, all in all am petrecut o mare bucata din el pe tren, in masina sau pe vaporas. Ar mai fi trocariciul, adicalea mijlocul de transport "in comun" de la Sf Gheorghe, de acasa la plaja.
E primul an al meu de om in campul muncii cand nu merg la Sziget, nu'i stress ca o fo Andy cu beletul meu, or mers oleaca si fetele la Budapesta, i-am conectat si cica o fo boboc. Eram agitata ca merg atata drum, am si vedeam crapand pe tren sau mancata de tantari. N'o fo nici una nici alta, nici nu avea cum, cu fratele Cosmin e mereu cel mai cel concediu.
Sper sa pot face un jurnal de bord pe zile, dar poate n-o sa iasa. O fo cam asa:

12 oameni, dintre care 3 tipe( da, stiu, oameni, oameni eram doar 3 :P )
salbaticie
peste
somn
bere, vin, rom alb
soare
Mare
Dunare
filme boboc
mult inotat si zacut la soare
pe plaja noaptea cu stelele
mult ras
intrebari gen: ce zi e azi???( era preferata mea)
relaxare maxima

Avem un car de poze, am cunoscut niste copii extraordinari, sincer sper sa mai scriu despre asta. Acu's back at work, dar vine el week-end-ul.

PS fraza zile era dupa prima tura de plaja dimineata si dupa cea de-a doua dupa-masa:
" - Ce ora e acum?
- Ora de peste
- Noah bine, hai la masa" :)))

all alone

2011-07-29T08:39:00.000-07:00

she's all alone
all alone in her time of need

A PICAT SZIGET-ul anul acesta

2011-07-20T06:30:00.000-07:00

maica, a venit iara momentul zero, am iara gasit hostel, parca mai decent anul asta, dar la pret tare rezonabil si mai are si transport spre insula cu HEV-ul.
mesajul e destul de clar? caut mates de drum si de cazare, daca nu ma insel era ceva gen 8.5 euro/persoana/noapte in camere de 2 persoane cu dus in camera.
can't wait, se baga cineva? fain ar fi de aci de la Timisoara, dar de-a lungul anilor nici cu Bucuresti, Cluj, Bacau sau Brasov nu mi-a fost rusine.
astept comments, mailuri sau alte semne telepatice.

Si ca un late edit, din motive pur subiective, pe principiul I know what you did last summer, acum, pentru prima oara de cand sunt om cu job, anul acesta NU MERG LA SZIGET.
Sa stam linistiti,am chiar un plan foarte bun de ceea ce voi face, mai ales ca merg cu dragul drag Cosmin, dar sufar ca e ca si cum renunt la o bucata din mine. Bucata aceasta aparent poate fi cuantificata sub forma unui bilet luat in aprilie, fara campare, la pretul de pe atunci de 140 euro, bilet care acum costa 170 euro.
Deci, daca vrea cineva un bilet la Sziget fara campare sau stiti pe cineva care vrea, am una bucata disponibila

ai grija ce-ti doresti

2011-05-01T08:15:00.001-07:00

stiu, e o zicala veche, e un cliseu, bla, bla. Eu raman la ideea mea de pe vremuri. Cel mai mult ne plac lucrurile pe care ni le dorim dar nu le putem avea. Ne facem scenarii in cap despre ce si cum, pare totul perfect. Cand ajungem sa le avem insa...
Nu conteaza ca vorbim de lucruri profesionale, ca e vorba de amor, ca e ce-o fi.
Vitrina din mintea noastra e cea mai buna treaba atata timp cat nu intram in magazin sa cumparam.

Fructul Oprit

2011-02-14T04:48:00.000-08:00

Sursa foto

Tin minte ca eram in anul 4 de facultate, eram la o adunare cu old friends. A aparut el, ne-am studiat de la distanta si apoi am discutat about nothing. Am stiut dupa cateva minute ca ne vom mai vedea, ca e un inceput pentru ceva.

De la maruntisuri am ajuns la sensuri existentiale, facem fiecare in mod filozofic parada de cat ne duce mintea si ce cititi si subtili suntem. Nimic mai placut decat sa o tii asa cu orele si sa aiba vreo logica fara a avea deloc.

Au urmat cateva ciocniri pe teme asupra carora nu cadeam de acord, cateva momente de tacere in care ne priveam pe furis prefacandu-ne ca ne uitam dupa te miri ce. Inevitabila discutie despre muzica, vitala de altfel. De ce aia si nu aia, ba sa fie jazz, ba sa fie dub, ba ... ce ai face si cum ai face altfel, de ce cand el era student credea ca era bine asa si nu altfel.

Ce mai, ma prinsese bine, era primavara si fusese o iarna grea, cu o deceptie crunta. In sfarsit simteam ca eram eu insami again, ca aveam aripi si ca eram bine. Ne-am mai contrazis de cateva ori, eu simteam ca sunt in avantaj, am plecat ranjind ca o liceeanca.

Tin minte si acum ca tot drumul eram ...hummm, stie toata lumea Vanilla Sky? Well, cam cum era Penelope dupa ce plecase Tom de la ea dimineata ( cam siropos, toleranta, va rog). Aproape ca am topait tot drumul. Ajunsa la destinatie mi-am dat seama ca nu facusem schimb de numere, ca poate nu-i pasa.

Dimineata au inceput sa curja mesajele, imi scria cele mai ciudate lucruri. Bun asa, mult mai bun decat mierosenii. Tresaream de cate ori auzeam telefonul. Nu-mi venea sa cred, chiar mie mi se intampla asta? Parea genial, funny, smart, usor afurisit, aveam armate de flutusri in stomac.

A urmat mesajul minune… ah, am uitat sa-ti spun, EU SUNT CU CINEVA, locuim impreuna de cativa ani. Ce-a urmat nu are rost sa fie discutat, o lunga ciudata chestiune platonica in care EA nu era mentionata, nedumerire, lacrimi si altele cele... ma rog, asta nu e doar povestea mea to tell.

Cand EL este cu o EA e semn clar ca n-ai ce cauta acolo. Important sa afli cat mai repede daca e cazul de asa ceva si daca trebuie ca sa te abtii. Acum eu asa spun, am stiut-o mereu, dara clar am si semiincalcat-o( platonic, sus mentionat), am vazut ca not good, ergo nu-i treaba buna.

Sa ne gandim asa, el si ea sunt impreuna de cine stie cat timp. Si ce daca nu’s casatoriti, tot inselat se chiama, iara parerile mele despre inselat se cunosc. Nu-l accept inselatul, cum naiba sa-i fac asa ceva unei alte femei?

Ma intreb cand e cu ea te inseala pe tine la fel cum o inseala pe ea cand e cu tine? Cum sa te lasi sa manci numai resturile de la masa altcuiva? De ce naiba sa accepti ipostaza de cealalta? Cum sa-ti pierzi tu demnitatea?

Revin, a nu se uita ca asta spun teoretic, musai sa ma invat sa ma si tin de ele. Tertipurile lor sunt multe si murdare, gen nu stii de la inceput, presupun ca unii joaca in victima ideala.

Stai ca mi-am amintit si de varianta asta. Anul 1 de facultate, pe nepusa masa un coleg de-al unuia dintre friends-ii mei s-a trezit ca i s-a pus pata pe mine. El saracul chinuit, tinut ca o femei in casa de gagica and so on. Really now, am ramas tare socata cand mi-a zis ca lui tare’i mai place de mine si ca’si lasa gagica pentru mine. Nu era nimic intre noi, l-am rugat frumos sa nu faca una ca asta.

Aici revenim la de ce nu. Eu sunt specialista in suferit, sigurat daca s-ar da ceva diplome m-as apropia de excelenta. Cum sa faci asta unei alte femei? Nu zic ca-i usor sa nici macar nu incerci ceva cu cineva mai ales cand inima’ti bate mai tare in prezenta sa si poate, dupa caz, mai iti danseaza si hormonii. Nu’i usor, poate e chiar masochism un pic. Dar mai bine’i asa.

Nu, nu, nu-mi trebuie barbatul altei femei, nu vreau sa fiu cea care a zdruncinat-o, care a calcat peste tot numai ca sa-i fie ei bine. Mai e si eterna intrebare, daca i-a facut ei asta, mie de ce nu mi-ar face acelasi lucru? Cum naiba sa traiesti mereu in paranoia langa un om care deja ti-a aratat ca daca are sanse pe altundeva iti va spune pa, eventual te va lucra pe la spate o vreme? Nu, multumesc.

Tema asta cu barbatul altei femei vine in diferite variante. Alea mai lunecoase, la care eu pic ca o fraiera, is cele gen iti zice cand deja esti pe un norisor sau tipul care este intr-o pauza de la o relatie. Cazul al doilea este unu parca si mai dubios decat primul. De ce? Pai el este convins ca totul e gata, ca nu mai au nicio treaba impreuna, ca s-a spus si ultimul cuvant.

Bun, pai te implici in asa ceva, presupui ca nu esti doar o relatie pansament si bum, se intampla ceva. El nu mai vrea, nu ami poate, isi da seama ca nu stiu ce. Tu esti toata data peste cap, ce-ai zis, ce-ai facut, ce s-a intamplat. Simplu, s-au intersectat, ultimul cuvant nu fusese spus inca. Asta-i parca super rea pentru ca tu esti precisa ca ai intrat intr-o kestie ok si ai devenit din senin cealalta, cea care a incercat/incearca sa-i desparta. Ma tem ca am facut-o si pe asta, nu mi’s foarte in clar. La o adica nu e nimeni de vina si totusi fiecare are vina sa, fiecare ajunge sa piarda.

La toate astea si altele cate or mai fi ajungi o proscrisa, fereasca sfantul sa mai si aveti prieteni comuni ca aia’s prinsi la mijloc in cel mai tampit mod cu putinta si zau ca pentru mine e important sa pot da ochii cu lumea. Daca’s numai ai tai prieteni e ok ca te sustin no matter what, dar daca’s comuni really now, de ce le-ai face una ca asta?

Bottom line, there’s none. Zic doar sa ne ferim de un EL care este cu o EA sau care s-a despartit de EA de prea curand.

” Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau”

He's really gone, isn't he?

2011-02-01T23:52:00.000-08:00

E ger si frig si ninge de saptamani intregi. Nu mai poate sta inchisa’n casa cu mintile pierdute intre atatea si atatea ganduri, dar nici nu ar da piept cu urgia iernii care pare ca sta sa o rapuna. Ii macina mintea si’n curand ii va macina si trupul.

Intr-o noapte, a nu stiu cata noapte de zacut si gandit si suferit scoate capul pe geam, fumeaza o tigara si stie... Gata, va iesi din scorbura orice ar fi, peretii camerei o strivesc mai tare decat ar putea-o face orice ger. Cu greu isi face curaj sa puna ceva pe ea.

Camasa cea lunga nu a dat-o jos, isi aminteste doar sa ia o esarfa verde din dulap si si-a pus pe umeri paltonul cenusiu, cenusiu ca si vremea de afara, cenusiu ca si volbura din gandurile ei.

Coboara in fuga treptele de teama sa nu se intalneasca cu cineva, de teama sa nu o intrebe cineva ceva, de teama de orice contact cu orice om. Iese din bloc speriata, ale naibii scari, de ce trebuia sa stea ea chiar la etajul 8 si sa fie stricat liftul exact azi? O dor talpile. Treptele’s de vina...

Valul de racoare pare sa-i faca bine, o porneste spre nicaieri. Cateva minute a fost liniste la ea in cap, acum iar dau buzna toate framantarile. Alearga o vreme, nu stie incotro se indreapta. Si e atat de intuneric. E bine, macar ochii par sa nu o doara atat de tare.

Orele curg destul de repede, isi aminteste parca ceva, dar trece... Din cand in cand se opreste si se uita la geamurile unde se vede vreo lumina. Of, cate sperante sunt in casele acelea, cata lumina. Nu, nu, nu mai poate gandi asa, e doar ea, e doar ea asa cum a fost mereu” O pot scoate la capat si de data asta”.

Iar durerea asta de talpi, simte ca de abia mai poate merge. Unde-i sunt incaltarile? Iar viscolul asta pare sa o taie in bucatele mici, dar nu la fel de mici cum o taia si... E doar ea, urma sa plece undeva, unde oare? Nu-si mai prea poate aminti, a trecut, cu cine mergea acolo?

Sa vina inapoi spre casa, e mult, mult prea frig. A vazut un cuplu la colt de strada, tare subtire erau imbracati, dar la ce le trebuie lor haine? O privesc destul de ciudat, se stie ciufulita, prost imbracata si desculta. Par sa o priveasca cu mila.

Mai un pic si e acasa, au trecut deja prea multe ore, sa aiba grija sa nu raceasca. De fapt, la ce bun daca e sanatoasa daca s-a defectat pe undeva pe circuite? La ce bun sa-si bata capul, la ce bun sa mearga iar acasa si sa se uite la pereti, la poze, la mesaje, sa se intrebe de ce?

E blocul ei, ce bine, credea ca nu mai ajunge. Hai ca nu-si mai simte talpile de frig, poate mai apuca si cateva ore de somn. Iar a umblat prea mult, dar parca a mai uitat un pic, ce era de uitat?

Of, iar treptele astea care nu se mai termina. Afurisitele, de ce naiba nu merge niciodata liftul ala cand ai nevoie de el? Cu greu ajunge sus, intra in apartament, e aproape zi. Se impiedica in hol de ceva, sa le ia naiba de bagaje aruncate pe jos. Parca stau acolo de vreo saptamana, nu? Oare de ce nu se desfac si singure?

Ce-i cu sunetul asta care-i zgarie nervii? Ah, da, sa rapunda, e telefonul. Cata nevoie avea sa auda vocea asta feminina atat de calda, ii e ca o sora” Honey, stiu ca nu ati mai mers niciunde si ca a fost un porc, dar nu mai poti sta in casa. De o saptamana nu te-am vazut, ne mutam azi la o teresa si bem bere pana deseara? Cica iar e canicula azi, or sa fie vreo 39 de grade. Esti acolo? Hai, sa vin la tine sa te ajut sa despachetezi? Spune ceva...”

Leapsa de la Alexandra

2011-01-11T11:47:00.000-08:00

Am primit luna trecuta o leapsa de la Alexandra, dara asta chiar inainte sa plec in vacanta. Drept e ca nici nu am mai facut vreuna vreodata, n-am habar cum sa o dau mai departe, dar cum fata asta e pe gustul meu zic sa incerc.

SUNT mereu nehotarata. Parca ceea ce cred eu e inversul a ceea ce ar fi bine pentru mine sa fac.

AS VREA ca macar o data in viata ceea ce e in mintea mea sa fie si in realitate.

PASTREZ suveniruri din localurile de prin orasele care mi-au placut. Sunt mai grozave ca pozele, pot fi cutiute, colturi de hartie…

MI-AS FI DORIT sa fiu arhitecta. Acum mi-as dori sa fiu eu.

NU IMI PLACE sa pic de fraiera. O patesc cam prea des.

MA TEM ca as putea imbatrani si ajunge o acritura singuratica de teama de lume si de lovituri.

AUD mai multe decat as vrea.

IMI PARE RAU cand cineva sufera, chiar daca omul mi-e nesuferit.

IMI PLACE sa am la dispozitie mult timp si sa pot pierde notiunea timpului.

NU SUNT pea tat de puternica pe cat ma vede lumea.

DANSEZ pana nu mai pot de picioare.

CANT tare prost, auci.

RAR sunt tare pe pozitie.

PLANG cand simt ca nu mai pot, PLANG cand mi-e foarte bine.

SUNT CONFUZA cand lucrurile nu merg dupa planul meu. Necunoscutul ma inspaimanta.

AM NEVOIE sa mi se acorde multa rabdare. Nu sunt chiar asa de afurisita cm par la prima vedere.

AR TREBUI sa am mai mult curaj, mai multa incredere in mine.

AS PUTEA sa le arat celor dragi mie mai des cat de mult conteaza pentru mine.

Acum as fi curioasa ce-ar avea de zis la leapsa asta Cristina, Adi, Tomi si Richie, dara n-am habar cum sa le-o transmit J

Revenim, termen de trecut peste...

2011-01-07T01:28:00.000-08:00

Bun, am mai zis, dar inceputul asta de an mi-a reamintit mai mult decat era necesar, oricat de scurta o treaba, eu trec peste ruptura foarte greu.

Dap, sunt varza, asa sunt eu. Acum, clar ca trec prin unele etape, in primele doua luni sunt realmente la pamant, dupa care incetul cu incetul incep sa ma refac.

Discutam la un moment dat despre asta anul trecut cu un prieten, ca sa treaca imi ia intre jumatate de an pana la un an. That’s me, daca cumva am si avut un os de ros, o treaba cat de mica suficienta incat s acred ca ar fi putut mers treaba, pai jalea e maxima. Nu pot sa-mi explic exact de ce si cum, cum zicea Cami, eu care sunt o fire atat de energica si de vesela. Se pare ca asta este calcaiul meu, extra sensibil.

Lucrurile o tin asa de prea multi ani, suturi mi-am tot luat, poate e si cum zice Tom, trebuie ca fiecare sa iasa din ceea in ce s-a bagat. Ma gandesc serios sa ma las de meseria asta, nu merita reversul. Sunt persoane care se refac singure, se pare ca eu am nevoie de sprijin si inca mult. Aduc cu mine in orice loc starea mea, implic prieteni, ii necajesc ei stiind ca nu au ce-mi face.

Nici nu stiu cum e mai bine, in general am zis ca o ruptura clara si fara alte discutii e cel mai sanatos. In ultimii ani am vazut ca nu’i chiar asa, ii musai sa ramana loc de discutii si de buna ziua. Asa macar parca nu ma simt aruncata intr-un colt la gunoi. Nu a fost sa fie, sunt sad, sunt mad, dar macar e loc de omenie.

E rau ca fara sa vreau le fac rau celor apropiati mie, familiei, prietenilor. Da, domle, sunt un burete emotional, uite de aia incerc de obicei sa ma feresc de barbati ca dracul de tamaie. O data la un an doi sau asa ceva ma mananca in cur, rezultatele? Uite asa ajung sa stric vreo prietenie cu cate un dude de doamne ajuta.

Gata, nu mai am kef sa-mi bat joc de mine si de cei din jur, drept e ca am zis asta de prea multe ori pana acum, dar parca prea de tot m-am saturat. Mai bine single si cu ciuma decat sa car luni de zile un bagaj de rau pana ce ma trezesc finally intr-o dimineata ca parca is bine din nou.

Si sa nu mai aud ca ar fi cazul sa move on, nu-mi place sa fiu asa, nu eu hotarasc cat ma tine.

Intro vacanta la Sibiu si Brasov

2011-01-04T06:31:00.000-08:00

noi, fresh la Sibiu

Dupa 5 zile, 18 ore si 40 minute de la plecarea de marti, 29.12.2010, din Timisoara, am revenit aseara evident tot in Timisoara.

Traseul a fost simplu Timisoara- Sibiu, Sibiu-Brasov, Brasov-Timisoara. In total am facut un drum de vreo 928 km, 10 ore si 24 minute pe tren – 456km si cam 9 ore pe autocar- 472km.

Am pornit in expeditio-vacanta asta cu Cosmin( de fapt ne-am intalnit la Sibiu, a se citi Bacau la el in loc de Timisoara), iar pe drum ne-am intalnit cu buni prieteni, Andreea, Oana, Cata, Cami, Tomaso( minunatele nostre gazde la Brasov carora le ramanem vesnic recunoscatori), vechi prieteni sau cunoscuti, Rafa, Nucu, Carmen, Mihu, Andrei, Raul, am cunoscut finally oameni despre care stiam, dar pe care inca nu-i cunoscusem face-to-face, Gonzo, Ana, Radu, am mai pierdut un prieten si am vazut o droaie de locatii.

Ne-au insotit telefonic familiile noastre si multi prieteni, le multumim pentru rabdare.

Good friends, ne cuplam au ba?

2010-11-27T11:46:00.000-08:00

Sursa foto

Bun,povestea o stie toata lumea, va stiti de ceva vreme, mai multa, mai putina, de cateva zile, dara un lucru'i clar, vi's friends, probabil buni prieteni sau acolo s'ar ajunge. So far so good, dar din cand in cand, uneori, apare mai ceva, acel ceva.

Exista mai multe variante, tu il vezi pe el si cu alti ochi, el te vede pe tine si cu alti ochi sau chiar both ways. Noah, oricum ar fi, can dapare elementul acesta sunteti intr-un impas, unul destul de serios. De aici inainte se pot intampla mai multe kestii, dar stiti amandoi ca orice drum ati alege, situatia e cam periculoasa si riscati sa va scape de sub control.

Eu am patit-o de cateva ori, nu s-a prea lasat cu un happy end. Am aflat chiar ca unii dintre bunii mei prieteni au avut vreun crush on me pe vremuri. Ce fain ca n-am stiut de asta si ca suntem cu totii bine mersi. Asta e cel mai bun scenariu.

Care sunt riscurile in a te baga in astfel de treaba? Pai, te stiu si ma stii destul de bine, chiar daca nu ne stim de multa vreme, e multa intuitie care ajuta acolo. Nu prea poate fi vorba de dus cu zaharelul si teama de a strica lucrurile e imensa. Uneori m-am consumat in tacere pana cand lucrurile au apus de la sine, dar au fost si cateva dati cand amandoi am cedat si am incercat, marea cu degetul adica.

Se pare ca sunt slaba cu duhul uneori si ca mai sunt sanse pentru omul din mine, acesta l-a rapus in cateva randuri pe rational fara a sta prea mult pe ganduri, a luat initiativa si nu si-a lasat nicio rezerva. Lucrurile cat au durat, de fiecare data au fost wow, mai sincere si fun decat in orice alta varianta. Unul dintre minusuri e faptul ca nu prea stii ce si cum sa faci. Se sar destul de multe etape, se subinteleg unele lucruri si se omit altele.

Una dintre partile mele preferate este teasingul de la inceput, acea dulce sfiala, nesiguranta si stangacie. Partea in care incep sa te cunosc, incepi sa vezi cine sunt. Daca suntem friends se presupune ca nu prea mai e cazul pentru asta, pai e de inteles. Misterul si inocenta de la inceputuri lipsesc. Punct.

E fain ca nu trebuie ca sa trecem prin toata bataia de cap cu eu sa-ti cunosc prietenii, tu sa-mi cunosti prietenii, nu'i asa de bine ca sunt multe alte batai de cap prin care nu trecem pentru ca nu e necesar. Yet, ele isi au rostul.

Avem multe atuuri si nu riscam sa o dam in bara prea rau in ceea ce priveste gusturi, stil de viata. Riscam sa o dam in bara in ceea ce priveste sa fim un cuplu, suntem o echipa, dar prea multa sinceritate si prea putina ceata de la inceput poate sa strice.

Lista cu plusuri si minusuri e lunga, sigur o stie toata lumea. Cel mai mare risc este ca treaba sa nu mearga. Imi amintesc de acum cativa ani o experienta din asta, imi amintesc si una ceva mai recenta. Inevitabil cand treburile esueaza, e mai rau decat ar fi in mod normal.

Mi'l amintesc pe dude-ul de acum cativa ani cum isi gasise pe altcineva, parca si mai rau durea. se presupune ca suntem friends si ca vorbim orice, cum naiba sa-ti mai zic ceva? Cum sa mai discutam despre ce si cum, despre cum mi-e mie, despre cum ti-e tie? E o stanjeneala oribila, nu se stie exacat cand si daca mai poate sa fie o reconciliere. Ce ziceam ca nu trebuie sa ne cunoastem prietenii ca'i stim deja? Tocmai acei prieteni sunt cei pe care am reusit sa-i prindem la mijloc, sunt la randul lor intr-o ipostaza destul de nasoala, nu e de parca i-am putea imparti.

Iarna trecuta imi zicea un prieten cu care am ajuns candva in situatia asta ca'i pare rau ca ne-am despartit atunci. N-am stiut ce sa inteleg din asta, eram confuza, ceream lamuriri. A zis doar ceva de genul" am fost un prost, tu esti foarte faina". Inca suntem prieteni, destul de buni zic eu, iar complimentul m-a facut sa ma rusinez, cum fac eu mereu in situatii din astea. Asta'i un caz fericit, dar adesea ajungi sa pierzi si un prieten si un iubit. Nu poti decat spera ca vei recupera prietenul in timp, cand ranile se vor fi inchis.

Si inca ma intreb ce sa faci, sa te abtii, sa incerci? Parca la cele cu abtinutul a fost mai bine uneori, parca alteori s-a lasat doar cu mult prea multe frustrari...

Cum a fost la Sibiu

2010-11-25T12:15:00.000-08:00

Pfuai, nici nu stiu cu ce as putea incepe ca sa povestesc despre Sibiu… Clar imi planific de nush cand sa merg acolo, nu am mai fost din 2002. In ultimii ani de cate ori am planificat asta a venit un dezastru. In 2008 am ramas fara job chiar inainte de a pleca, hahaha, pentru job mergeam, cel putin teoretic. Anul asta…

Dar uite ca a venit si vremea mea. Nu a fost cum am planificat, nu a fost vara, nu am avut 3-4 zile la dispozitie, dar a fot excelent. Inca o data anul asta, dupa Deva, am vazut un alt fel de familie, o familie buna si primitoare, am gasit o caldura si o blandete pe care le intalnesti doar in filme.

Mai mult parca nu as da din casa, pot doar sa le multumesc parintilor Andreei ca mi-au aratat prêt de cateva ore ca se poate si altfel. Multumesc de ciorbita de perisoare, de tocanita de manzat, de studiat manusi tricotate, beut cafea si fumat la bucatarie, ras pana m-a durut burta. Daca as mai vedea-o pe mama macar o data purtandu-se macar pe jumate asa… imi amintesc ca dintr-o alta viata ca pe vremuri stia.

Acum, programul:

· ajuns dupa-masa la Sibiu, mers la Andre, papa, una alta

· fuguta in oras, evident se intuneca deja( multumesc pe aceasta cale desteptilor care au gandit aceasta tampita schimbare de ora, de ce sa vedem si noi soarele, ne-o ajuns doar in tren)

· si am inceput sa fac poze si sa-mi urmez itinerariul. Aparatul asta foto vad ca poate da dependenta. Aveam, evident, una bucata Google Map facut din septembrie cu ce si cum vroiam sa vad. Draga de ea Andre, am cam tarat-o dupa mine ca un tiran, de parca nu stia ea oricum mai bine orasul de acolo fiind

· prima descoperire a fost by accident Orient Express Café mergand pe strada, loc unde am si revenit la o cantare de pian later si unde am cunoscut doi oameni deosebiti care au facut acel loc, proprietarul si designerul. Mare bucurie sa stai cu ei la masa pe acorduri de pian intr-un decor de tren.

· ne-am indreptat apoi spre Pod, evident. Eu stiam ca trebuie ca sa dau si de Crama pe acolo, o retineam din 2002, punct ochit, punct lovit

· am trecut pe langa multe locatii pe care trebuia sa le bifam, checked doar din afara din pacate

· fuguta sa ne intalnim cu mama unui coleg de job sa ne dea neste treburi si apoi a urmat pe strada o dilema imensa, mancam un covrig? Andre a zis Da, iar eu am ramas lipita de o vitrina de clatite uriase, imi ploua in gura, clatite cu ciocolata si cu nuca si cu gem si cu, si cu, si cu, prea greu o fo, am ales clatita cu frisca si ciocolata. Uite-o, draga de ea, am mancat ca ultimul fomist. Ca nu era cea mai buna combinatie pentru stomac, asta s-a vazut clar mai tarziu, hihihi.

· Imperium, super frumos inauntru, o beruta acolo a picat la fix. Usor ciudat personalul, dar sa lasam ca prea era dintr-o lume faina locul. Pacat ca nu am prins una dintre cantarile lor de jazz, se zice ca nu’s rele.

· stiam din documentarile-mi temeinice ca Oldies se mutase, l-am gasit. Asta m-a dat pe spate inca de la intrare, foarte inalt, atatea afise cu coperti de albume, U2 la stanga, Slayer la dreapta… iar inauntru am fost realmente coplesitor, eram o gura casca, ce mai, am facut poze cat m-au tinut bateriile. Daca cineva are doar cateva ore de stat in Sibiu nu pot decat sa-l rog sa intre macar un pic acolo, daca ma citeste trebuie ca avem cat de cat ceva in comun, nu are cum sa nu-i placa

· plimbarica dupa asa un turnir si apoi ne-am intors la Orient Express unde ramasesem fara baterii la aparatul foto. Pana sa-mi dau seama ce si cum, designerul locatiei deja trimisese un baiat de la bar sa-mi cumpere baterii, mi-a fost cam jena de context, dar mi-a parut bine ulterior ca am putut face poze, ar fi fost pacat sa nu. Am rama scu ei si cu Rafa, proprietarul, si am aflat povestea locatiei, am invatat noi “politici de recrutare” si moduri de a concedia personalul, am auzit cum au ajuns ei in Sibiu, ce mai, am vazut o lume foarte diferita de a noastra. Ne-a placut, uneori poate suntem cam prea elitisti batuti in cap si nu mai vedem bine in jurul nostru. Eh, acolo am vazut ca se poate si altfel. Saru’mana baieti de ospitalitatea si deschiderea voastra, speram sa va revedem curand.

· Era vorba sa ne topaim un pic la Oldies, am mers un pic din nou si acolo, dar am picat repede de oboseala

Cam asa a fost o zi/seara la Sibiu. Poate prea pe fuga, dar ne-am rupt total de chestiile cotidiene, am trait un pic.

Miriam W, la teatru

2010-11-16T02:45:00.000-08:00

Multumiri pentru poza fnt

Am fost aseara la teatru la Miriam W., o excelenta piesa regizata de Afrim. Povestea in sine porneste de la Holocaust si trece prin fiecare dintre cei aflati in sala intr-un fel sau altul.

Cronici foarte bune am tot citit, dintre cele mai relevante fiind ceea de pe Art Act, Yorick si de pe LiterNet.

Nu-mi vine a spune care-i povestea in sine, cei de mai sus au zis-o in vorbe pe care nu le’as sti mestesugi atat de bine. Pot zice ce am trait eu acolo, ce am perceput.

Am vazut doua generatii care se striveau un ape alta, strivite la randul lor de cele din urma lor.

Am vazut oameni care nu mai stiau cum sa mearga mai departe, cum sa mai traiasca, sa aiba viata, familie, prinsi intr-un trecut mult prea dureros.

Am vazut copii iubiti de parinti, dar uitati in umbra amintirilor si a chinurilor. Copiii care duceau povara parintilor care parca uitasera ca sunt parinti, parintilor care nu stiau a trai si-si lasau copiii sa vada cu ochiul liber deznadejdea lor.

Am vazut parinti care negau realitatea, care erau la un pas de alienarea mintala, legaturi de familie bolnave.

Am tot vazut mult negru, dar am vazut si generatia care a incercat sa treaca peste toate astea, care a zdruncinat bariera fantomelor trecutului, fara insa a le uita.

Exista o licarire de speranta, fara a cadea in penibilul si ieftinul happy end tipic acestor povestiri.

Tare mi-au mai placut decorurile, aveau ceva de acasa, de acasa de la fiecare intr-un fel sau altul si costumele.

La piesa asta am vazut si eu ce pot face luminile dintr-un spectacol, cat conteaza, ce cadre se pot crea, ce efecte vizuale.

Despre muzica, scenografie si miscare scenica nici nu mai vorbesc… ce mai, asa DA.

M-au cam enervat cei doi din spatele meu la inceput caci mai vazusera unele chestiuni in alta piesa a lui Afrim facuta cu cei de la Piatra si tot bolboroseau despre asta. Sa-si fi tinut ideile pentru ei. Ah, da, si nenea din fata mea care era cam inalt si-si tot foia capul, multumesc, nu am prea reusit sa vad toata scena, tot numai cate jumatate. Inteleg ca acesta ar fi un risc pe care ni-l asumam traind printre oameni J.

Mi-a parut rau ca nu l-am vazut in sala pe Richie, sigurat i-ar fi placut. Sau era si nu l-am vazut?

Single= Are ciuma

2010-11-13T08:46:00.000-08:00

Single = Care nu este insotit de nimeni alaturi de care nu este alta persoana sau cel putin aceata este una dintre definitiile elevate. Bun, nu am sa intru in detalii legate de definire, ci mai degraba ma intereseaza cum este perceputa o persoana singura.

Imi amintesc ca-mi tot zicea mama undeva prin liceu-facultate ca asta cu ca is single o sa ajunga sa-mi fie o piatra de moara de gat. Mi se parea absurda si funny. Mama nu are filme cu sa ma marite sis a ma vada cu copii, imi zicea doar ” mama, in timp ai sa incepi sa ai probleme cand va trebui sa mergi la evenimente, nunti, botezuri si alte sindrofii. Lumea nu e prea incantata de cei care nu au cu cine veni. Tu ai mai mult prieteni baieti, femeile nu’s prea fericite sa fii mereu in preajma barbatilor lor”.

Printre primele dati cand am simtit cat de adevarata e treaba asta extraordinar de absurda a fost cand am terminat facultatea. Se punea problema banchetului. Toata lumea se agita cu haine si cu daca pot merge cu date sau nu. Mi-a venit si mie randul sa ma intrebe baiatul cu lista de my guy daca vine cu mine. Reactia mea? “ Cine? N-am cu cine. De fapt, nu vin, nu-mi plac kestiile de genul asta”. Omul, neam prost: “ Adica ti-e rusine ca nu ai cu cine veni si de aia nu vii?”…

Tot in anul acela s-a maritat Ples. Se mergea la Hunedoara, date-ul meu la nunta aceea a fost Sonia, minunat date. Anul urmator au fost Ana si Silviu la Alba. Bine ca a venit Iulian de la Bucale.

Pe parcurs au tot fost joburi, masterul si tot felul de iesiri neformale cu aceeasi intrebare : “ Cu cine vii?”. Eu n-am o problema cu asta si ma simt bine in pielea mea, dar acest moment al intrebarii incepe sa devina tot mai penibil. E ca si acela cu: “ Dar voi, voi ce faceti de Revelion?”. Care noi? Adica sunt un om, sunt cineva doar daca mai am o persoana alaturi?

Apare si idea aceea ca daca esti singur pana la varsta asta( oricare ar fi ea) trebuie ca ai o problema. Daca intalnesti pe cineva care e la randul sau singur vine automat intrebarea :” Dar oare ce-i cu el de a ramas singur? Ce buba are?”. Nu vad cum ar putea cei single trece la ne-single decat cunoascand alti single ca si ei, sau?...

Mereu ma gandesc ca suntem oameni evoluati la cap si nu impartim lumea in alb si negru, in bun si rau, in single si ne-single, dar uneori constat ca treaba nu-i chiar asa, ca uneori treburile sunt tare dintr-o alta lume. Nu vorbesc de mine, ci si de multi alti oameni minunati pe care-i stiu si care din cand in cand i-am vazut purtand label-ul acesta.

Cine poate defini normalitatea si spune ca single=bad? Nu multi dintre cei aflati in situatia asta si-o doresc neaparat. Asa stau lucrurile, pur si simplu. Fiecare are in spate o poveste, poate ca nu au fost mereu single, poate au fost prea mult si nu mai stiu trai altfel, poate cine stie cate alte scenarii.

Anul asta a fost nunta lui Alex. Acolo chiar nu aveam date, so what? Eram la masa cu cei care-mi sunt familie, si vorba Zdenei, parca eram la un kef din liceu cu totii. Asa ar trebui sa fie.

Acum a fost nunta Luizei, eram acolo cu the best date, Andreea. Eram pe lista domnisoara X si domnisoara Y. Mai aveam la masa doi ca noi J. Noi am facut haz de nebunia asta, suntem la masa de ratati, cei care nu’s in stare. Oare chiar nu suntem in stare? Nu ne-am facut noi griji ca ne’ar considera Luiz ratate, nu ar fi avut cum, e doar comicul absurd al statutului de single.

A da, daca e sa vorbim de starea civila, mai exista o a doua varianta de ratati, divortat. Adica poti fi necasatorit, casatorit sau divortat? Cred ca doar primele doua ajung, nu e cazul sa cream o a treia categorie careia sa-i punem un semn in frunte gen” nu a mai fost in stare”.

Ma intreb doar sigle= are ciuma, paziti-va? Trist daca raspunsul este da…

angajam Boyfriend/Girlfriend sau nu?

2010-11-04T01:42:00.000-07:00

Din eterna lista de mailuri „funny“ care circula de obicei la orice firma, ieri am primit un mail la care am zambit oleaca, m-am si necajit un pic, dar mi-am si pus neshte probleme. Asta-i:

“Scrisoare de dragoste

Draga Maria,

Sunt fericit sa te anunt ca m-am indragostit de tine incepand cu data de miercuri, 17 septembrie 2010.
Referitor la intalnirea noastra din 17 septembrie 2010 la ora 15.00, as dori sa ma vezi ca pe un viitor iubit. Idila noastra va trece printr-o perioada de proba de nu mai putin de trei luni si, depinzand de compatibilitatea dintre noi, va fi permanenta.
Bineinteles, pe parcursul perioadei de proba, in continuu vor fi cursuri despre mentinerea si dezvoltarea unei relatii si scheme de evaluare a relatiei pentru a promova de la iubit /iubita la sot /sotie.
Cheltuielile pentru cafea si distractie vor fi initial impartite egal intre noi. Mai tarziu, pe seama performantelor tale, voi acoperi o parte mai mare a cheltuielilor.
Te rog sa imi raspunzi in termen de 30 zile de la data primirii acestei scrisori, in caz contrar, aceasta oferta va fi anulata fara preaviz si voi lua in considerare pe altcineva.
As fi fericit daca ai da mai departe aceasta scrisoare surorii tale, daca tu nu doresti sa beneficiezi de aceasta oferta.
Multumesc anticipat.

Al tau Victor

Raspuns:

Draga Victor,

Iti multumesc pentru consideratia de care dai dovada adresandu-mi aceasta oferta.
Sper ca vom avea o relatie viitoare, insa tocmai am incheiat selectia de oferte (am deja 5 oferte) si a fost ales Daniel. El e un baiat foarte dragut si asigura plata pe loc a cheltuielilor necesare intretinerii relatiei. Promit insa ca la primele semne de neseriozitate (neplata la termen) sau scaderea valorica si / sau numerica a serviciilor oferite voi organiza o noua selectie de oferte si voi lua in considerare si oferta ta.
Pana atunci sora mea ar fi fericita sa colaboreze cu tine.
Deocamdata a lui Daniel,

Maria “

Ca e si trist si funny, asta-i clar. Cumva inteleg, cumva nu.

Hai sa incepem cu NU, pai domle’, intreaga poveste ma duce cu gandul la cei care chiar fac selectia asta, care au un check list din capul sau combinat cu ce i-au zis mama si tata despre cel/cea care sa-i fie sot/soata.

Parca ar mere omul la piata cu lista de cumparaturi si uneori, dupa caz, accepta ca deh, dintre toate uite, nu am gasit apa X, oi putea trai si cu apa Y. Mai rau e ca si stiu oameni care traiesc asa, care cred ca that’s the right thing to do. Ne dam mari moderni, dar suntem ca’n ale mai dubioase epoci.

Sotia trebuie sa fie sotie, sa fie buna de crescut copiii, sa spele, gateasca, sa accepte sexul in scopul conceperii de copii, sa stea in banca ei, sa, sa, sa…pentru restul, gen fun, sex si relaxare, lasa ca ne tragem o amanta.

Sotul trebuie sa fie sot, sa aiba casa, masina, sa aduca bani in casa, sa repare ce se strica, sa nu aiba pretentii prea des la sex, sa inteleaga nevoi exagerate de shopping, sa, sa, sa…pentru restul, lasa ca le am pe fete, mai se gaseste si vreun amant mai tinerel.

Nu pot decat sa ma intreb unde intre toate astea dispar sentimentele, clipele de bucurie impreuna, de intimitate, unde… De ce oare sa vrei sa duci o viata dubla, sa nu vrei ca relatia ta sa fie la propriu casa ta in care sa fii tu insuti/insati, sa ai langa tine pe cineva care face la fel sis a apreciati si iubiti ca atare? Atatea prejudecati si scenarii batute in cuie nu fac decat sa ma dsecurajeze uneori.

E si un DA, da la niste mici intelegeri facute in comun de la inceput. Nu vorbesc despre un plan care sa contina si un grafic atasat, ci de spus unele lucruri care sunt importante, de stabilit, de vazut ce si cum. Dap, comunicarea ruleaza, nu e doar un concept dezvoltat de PR-isti. Fiecare a simtit-o pe pielea sa.

Imi amintesc mereu despre un bun prieten(de fapt cred ca doiL) cu mult bun simt care si-ar fi dorit sa have sex cu iubita sa la scurt timp dup ace incepusera relatia. Asta se intampla prin perioada sfarsitului de liceu, inceputul facultatii. Fata fiind virgina nu a prea vrut, omul a inteles si a stat bland. Pana aici, respect. Partea trista este ca dupa cateva luni si-ar fi dorit acelasi lucru si ea, dar cum sa spui asa ceva sau sa dai vreun semn in acest sens?

Deznodamantul? Clar relatie incheiata pe motive de nu ne mai potrivim sau asa ceva, concluzia fiind de fapt ca baiatul este un pampalau…Tare rau mi-a parut de om, iara de ea mi-a fost doar mila. Am retinut o treaba clar, daca vrei ceva, spune. Barbatii nu’s prosti( nu cu tontzii), dar uneori nu pricep, nu se prind, nu vor sa te supere sau sa-si bata capul. Nu e nimic rau in a le spune ce vrei sau ce gandesti. Daca cumva ti-e teama sa faci asta, se prea poate ca aveti o problema mai mare. Daca ti-e doar jena, fa-ti curaj cumva.

Revenind, mie una cel putin nu mi s-a prea intamplat sa-mi gasesc pe careva in functie de naiba stie ce check list, lucrurile au mers mereu dupa cum am simtit. Totusi, intelegerile de la inceput mi se par tare importante, si cele spuse si cele deduse.

E bine sa stie omul ca de exemplu nu-ti prea pica bine sa te sune cat esti la job ca nu poti vorbi cu atatia oameni in jur. Un SMS din cand in cand( dupa cum imi zicea cineva de curand) nu poate decat sa-ti insenineze ziua. Poate el are biroul lui si poate vorbi cu oricine oricand.

Poti si tu sa intelegi ca nu se intelege cu fratele lui si ca e un subiect tabu, nu va vedeti cu el, nu se vorbeste despre el.

E mai mult decat firesc sa vorbiti despre complexe, sa stabiliti ca aveti nevoie macar de X timp pana a ajunge la sex and so on.

Sunt doar cateva exemple, astea mi-au venit in minte, sigurat sunt mai multe, mai am si eu. Of, trebuie discutat. Si eu uneori ma tem sa zic ce si cum, o dau in bara, dar ma straduiesc iara si iara. Nu cred in vreun regulament batut in cuie, asta n-ar mai fi relatie, dar niste reguli de baza pe alocuri stabilite de comun acord fac diferenta. Bine, sa le mai poti incalca din cand in cand.

Oare voi cum discutati, prospectati, analizati aplicantii? Sper ca nu ca in mailul meu…

La Razboi

2010-10-31T03:44:00.000-07:00

La razboi plecam in fiecare dimineata de cum ne dam jos din pat, razboiul cu cafeaua, cu baia, cu bucataria, cu hainele si apoi ala mare, da, da, razboiul cu jobul.
La acesta de obicei inamicul este bine inarmat si are un oarecare avantaj numeric si ierarhic, ca sa nu mai zicem de cel financiar...Inca mai tin eu minte formulari gen la scarbici sau altele cele de gen, well, inamic sau nu, eu nu cred ca-i bash musai sa ne calomniem chiar asa jobul. El pune papa pe masa precum ne-a invatat mama de mici, plateste facturile. unde-i cazul rata/ratele. Oricum, la razboiul asta trebuie avuta multa rabdare si tenacitate, dar cred ca il putem birui.
Mai ramane razboiul cu sinele, iar acesta e cel mai mare inamic. Se prea poate ca or exista si oameni care nu se lupta cu sinele, oameni care sunt mega OK cu tot ceea ce fac, cu tot ceea ce se intampla. Suna a utopie, nu cred sa fie chiar 100% posibil, dar poate hai un 95%. De cand ma stiu eu sunt oarecum angrenata in lupta asta. Uneori nici nu stiu ca e in desfasurare, ma prind ulterior, atunci si aflu daca sunt pe plus sau pe minus.
Cu ce lupt eu? Pe unele le stiu, unele sunt inca un mister... Pai ar fi nevoile( scoala asta a managementului a dezvoltat conceptul, dar parca tot a drum spre WC imi suna), de exemplu chestiile ce tin de asa numitul having fun. O fi el fun, dar tare mai e uneori obositor si costisitor, plus ca-mi distrage atentia de la ce si cum, de multe ori cred ca e numai o supapa.
Lupt cu ce se face si ce nu se face, cu sa fac ce-mi vine sau ce e corect. De obicei merg pe varianta cu corectul, dar uneori, rar, cateodata rationalul este invins de un simplu imbold de a face ce mi se arata. Of, of, imboldul asta mereu ajung sa-l regret. Aduce bucurii de moment de neegalat, dar si crunte necazuri si suferinte apoi.
Da, cred ca traiesc doi oameni in mine, fiecare puternic si cu background solid, Ratiune si Simtire. Se razboiesc de cand ma stiu, se paruiesc, fac KO, iar eu le sunt arbitru, dar ce slab arbitru, tare le-as mai arata steguletzul alb, nu stiu ei cat rau imi pot face? Prea ma consuma...
Un razboi aparte e cel cu mancarea. Asta e unul crunt la orice om care e mare iubitor de mancare, de experimente culinare. Ani de zile razboiul asta s-a incheiat cu multe kg in plus pe mine. De vreun an e sub control, dar sigurat la prima revolta o luam de la capat.
Ma lupt cu haine, shoesi, camasa cute vs hanorac rosu, fusta vs blugi uzati, finul toc cu BK-ii de pe acuma stersi. Imi plac si unele si altele, depinde de zi, de an, de stare, dar parca mereu ma si nemultumesc.
E razboiul cu lumile diferite in care traiesc, parca nici nu's de-a casei, dar nici nu's total straina.
Ar mai fi un razboi, acela... dar despre el am zi de zi alta parere si azi n-am puterea sa povestesc despre el, mai intai sa-mi incarc munitia.
Ma intreb oare cum am ajuns sa vad uneori viata asa, un permanent razboi, poate-mi trebuie un Sancho:

"What giants?" said Sancho Panza.

"Those thou seest there," answered his master, "with the long arms, and some have them nearly two leagues long."

Iarna nu'i ca vara

2010-10-21T01:11:00.001-07:00

Clar eu sunt un om de vara, majoritatea prietenilor mei is fani iarna, zapada, munte, but not me. Mi se pare fain ca li se pare fain, dar pe mine sezonul asta ma termina incetul cu inceput. De abia a dat un pic frigul si deja simt ca nu mi'e prea bine.
De ce nu-mi place mie iarna? Pai, sa facem o lista:

zilele devin exagerat de scurte. Nici cand lucram in TM nu era minunat, dar parca din cand in cand mai vedeam lumina zilei. De cand cu Jimbolia asta, trezirea la 6, plecat la 7, back in TM pe la 5 juma' spre 6. No sun, no day, no nothing
frigul, marele FRIG e cel mai rau. Clar sunt eu o friguroasa, mai tot timpul face careva misto de mine si de cat sunt de infofolita, chiar si vara daca e seara. Eh, sunt ca o babuta
umiditatea, zapada sau ce'o mai fi picand par a-mi ajunge direct la piele prin haine. M-am tot gandit eu la asta, incerc pe cat pot ca la orice fix de-al meu sa-i gasesc cauza. Asta cu zapada+frig mi-a amintit de un mini trip de o zi de cand eram prin clasa a 5-a sau asa ceva la Straja( cred, nu le am eu cu muntele sau cu orientarea in spatiu) cu scoala. Tot ce-mi amintesc e ca eram mega echipata, pregatita sa infrunt muntele, ca nu ma temeam de zapada. Pana pe la pranz schimbasem deja un rand de sosete si alea alea, desi aveam ale mai ale cizme si echipament de munte, parca eram mereu uda leoarca. Pana ceva mai tarziu a fost musai sa-mi schimb toate hainele, dar degeaba, nu-mi trecea nicicum d efrig, deja imi era urat si numai sa ma uit la sanie... De atunci nici nu am mai fost la munte iarna, iar vara doar o data in Retezat prin clasa a 10-a, stiu ca era frig de numa numa seara, bleacs...
cele sapte mii de straie pe care le am mereu pe mine ma fac sa ma simt ca o varza, una care de abia se poate misca. Am mai tot timpul senzatia ca de abia pot sa ma misc cand ies din casa, ca parca's incomode sosetele de lana, ca manusile nu-mi permit sa ma sterg la nas, ca de toate multe si rele.
ghetusul imi da mereu senzatia ca am sa ma imprastii la orice pas, nu rare au fost cazurile cand asa s-a si intamplat. E dezolant sa pici zdravan pe strada, sa te fi lovit si sa nu gasesti pe nima sa te ajute sa te ridici. Stai acolo ca un sac de cartofi si zaci asteptand sa te ia un puseu de energie suficient pentru a te ridica
activitatile in aer liber se cam evapora. Asa-mi plac vara mersul la bere pe mal, party-urile outdoors, strandurile( ale mai uitate de lume), semi drumetiile pana pe langa Timisoara. Well, iarna astea is cam rare sau deloc, iara la cele la care sunt nu ma lasa sufletul sa ies si sa inghet acolo.
ciclul somn-papa-job-papa-somn home alone. Asta nu-i neaparat tot aia cu ca pierd toata ziua. E ceva legat de iarna care ma deprima si'mi aminteste ca poate sa fii alone nu e neaparat prea bine. E poate cum zicea si Creatza, nevoia de a hiberna cu cineva or something. Eu am zis, la sfarsitul toamnei, inceputul iernii mi-am cam gasit "nasul" in ultimii ani( de fiecare data altul). Daca ma gandesc, poate din motive gresite, poate-mi era mintea in stare de leneveala, poate ca cine stie. Ah, si sa nu uitam ca incep sarbatorile, la alea toata lumea se prezinta cu un el/ o ea, parca ti-ar zice cumva ca tu nu esti in stare.

Si ar mai tot fi, dar pana una alta vreau vara mea inapoi, de preferat vara asta ca tot a fost una de m-a facut sa ma simt si eu om implinit, sa-si tina altii toamna si iarna cu mohorala lor cu tot ca eu is satula de ele.

Festivalul si baietul

2010-10-18T02:45:00.000-07:00

Eu am o teorie despre orice, caci eu am teorii, sunt foarte buna la teorii, mai ales cand vine vorba despre altii sau despre cum sa fac eu lucrurile ca se le fac bine.
Ea, inamica mea temuta, realitatea si anume, are prostul obicei de a-mi trage un sut in cur si'n teoriile mele. Cele mai clare si precise teorii le am despre relatii si despre cum, nu'i asa?, de multe ori un barbat te incurca mai ceva ca o matza printre picioare in bucatarie.
Mai exact, de ani de ziel ma uit la cupluri pe diverse evenimente-petreceri-festuri si ma gandesc(atotstiutoarea, ME):" ni si la astia, in loc sa profite la maxim de evenimente stau si-si impart din energie si cu el-ul/ea-ua de langa incercand sa-i faca pe plac. Si asa e The Event, ar trebui savurat la maxim, simtit, tratat ca pe o mega delicioasa prajiturica pe care zau ca nu-ti vine sa o imparti cu nimeni".
Big fail, sunt o batuta in cap care s-a inconjurat de teorii pentru a-si face viata suportabila. Dap, batuta in cap. Poate ca si instinctul de protectie a avut ceva de spus in privinta asta. Mereu am zis, la din astea mergi cu good friends, dar not with a boy. Daca ai de ales, alegi friends.
Fereasca sfantul de zilele in care deschid ochii, parca sunt o adolescenta de 14-16 ani care de abia iese din casa. So, activitati de mega party animal hedonistic sunt super with friends, calr compania ideala, dar... nu trebuie sa alegi, se pot impaca si una si alta, ce naiba, ca doara dupa cum zice si Tommy, nu e de parca nu i-ai putea suporat pe cei veniti de la coada vacii si din senin te trezesti langa unul intr-o zi, nope, te trezesti langa cineva din lumea ta, compatibil ca atare si cu prietenii tai, macar oleaca.
Ce tot zic? Simplu, am ajus anul asta in vara de abia la 27 de ani sa se ajunga sa fie un baiet la festival, a first time pentru mine raportat la orice fest sau eveniment mediu-maricel.
Well, sa-mi fie rusine ca am trait ca un orbete atatia ani. Daca ti se face cat de cat mila de stiam ta de sine si incepi sa vezi si alt tip de oameni in afara de artisti neintelesi se prea poate ca poti descoperi ce fun si safe poate fi asa o experienta. Sa fi tratata nice si sa razi si sa-ti placa, yet sa mergeti la concerte diferite sau la aceleasi nu e sfarsitul lumii. Da, se prea poate ca-ti neglijezi un pic prietenii, dar cu siguranta ei te-nteleg, eu stiu ca i-am tot inteles la viata asta. Nu, nu ratezi kestii, discuti, faci cum e mai bine, te intelegi, ca doar oameni suntem.
Eh, de povestit ar mai tot fi, dar nu e doar povestea mea...
Se poate sa impaci si capra si varza, e adevarata povestea aia cu impartitul lucrurilor.
Din pacate punct...

Seara'mi vin idei

2010-10-08T13:07:00.000-07:00

Dap, asa este, seara'mi vin idei, seara simt ca le stiu pe toate, e chiar momentul acela cu putin inainte de a adormi cand nici nu stiu sigur daca sunt treaza sau nu. Chiar atunci mereu imi trec prin cap idei, probleme, binele, raul, ce sa faci si ce sa nu faci.
Cred ca daca mi-as putea fotografia cumva mintea asa cum este ea atunci, nu as mai avea probleme, ce mai, intreaga omenire ar fi salvata(wow, asta suna a la formulare de participanta la miss ceva"I want peace in the world..."). Noah, nu-mi explic exact ce se intampla, probabil ca exista si o explicatie stiintifica, dar seara pe intuneric in patul meu toate au logica, se leaga, pot fi rezolvate. Uneori imi fac planuri, imi propun obiective, vad adevaruri, inteleg lucrurile...daca as putea fi dimineata macar un sfert din omul care sunt seara cred ca viata mea ar fi minunata.
Probabil ca sunt de fapt acelasi om, dar ideile, mintea de seara par sa dipara. Rar, dar foarte rar imi chiar amintesc una alta, dar de facut cred ca nu fac nimic din ce faceam in planurile mele marete.
La mult timp dupa ce trece vreun hop, inca unul inalt si greu, incep sa-mi dau seama ca gasisem cumva intr-o seara solutia, modul in care sa-l trec, ce sa fac sa fie bine, cum sa salvez relatia, ce sa-i zic omului cu necazuri, de ce, cine, unde, cand, cum... Oare unde s-o fi dus in subconstientul meu acea solutie? Era una buna, zau, foarte buna, imi dau seama ca daca nu se pierdea, altfel mergeau lucrurile.
Sa mai fie si un alt autosabotator in mine pe care nu-l stiam? Numai ce incepusem sa-l constientizez pe cel evident, acum mai apare altul? Si cand te gandesti ca ne miram ca cunoastem pe cineva de ani de zile si ca de fapt nu-l cunoastem deloc. Cum naiba sa-i cunosc pe ceilalti cand de abia ma cunosc pe mine? Astept ziua cand eu de seara va razbi si pe lumina, glorioasa va fi ziua aceea.

Si a fost Cluj vinerea

2010-10-01T00:11:00.000-07:00

Pentru anul asta mi-am propus in primavara sau asa ceva ca macar un week-end pe luna sa-l petrec in afara orasului. Din mai pana acum m-am tinut de program. Pentru luna septembrie fusese planificat un week-end la Sibiu, m-ar fi dus si adus draga de Titza , dar nu a fost sa fie. Nu-i bai, zic, ma rafuiesc eu cu Sibiul in noiembrie cand merg cu Andre a mea( btw, am emotii, am sa-i cunosc familia).
Bun, ce sa facem, ce sa facem? Clar daca trebuie sa ies, trebuie sa ies. Asa a aparut solutia salvatoare. Poate vi-l mai amintiti pe Cosmin de la Bacau, recent locat la Bucale. Am povestit eu candva despre el si cat suntem de apropiati. Cu el am mers prima oara la Sziget in 2007. Era vorba sa traga in septembrie o fuga la Timisoara si apoi sa mearga la Cluj. Eu: "Bai, coaie, de ce naiba sa mai treci pe aici cand as putea sa trag eu o fuga la Cluj si sa facem un week-end acolo?" Drept e ca luasem niste tepe cam nasoale lately, ma si gandeam ca daca nici asta nu-mi iese abandonez planul cu plecatul in week-end-uri.
Zis si facut, el avea deja beletul de avion, eu primisem un car de oferte de pret pentru pensiuni, am ales una, am aranjat la job cu chiu cu vai sa lipsesc o vineri, am aranjat sa-mi plimbe cineva cateii timp de 3 zile(intre timp mama era si inca e la mare, traiasca buna casa de pensii :)...

Cred ca cine ma stie cat de cat isi poate imagina cam ce a urmat, documentare, ce facem, pe unde, cand, cat, cum:

intrebat pe toata lumea despre Cluj, cerut recomadari de localuri si locuri de papa
reperat locurile pe net, citit recenzii, facut google map
studiat evenimente, party, spectacole, concert, facut short list
etapa cu marea harta listata A3 pe care aveam marcate locatiile pe zile, ordinea lor, ore, modalitati de transport, bla, bla...( eu care is o mare spontana de felul meu :)

Gata introducerea, sa trecem la fapte. Vineri dimineata, ora 05.50 eram in tren, echipata si de vara si de iarna, cu niste pane-uri dupa modelul mamei lui Kmi de la Brasov, dar clar, mult mai slabute. Drumul a fost ingrozitor, in viata mea sper sa nu mai merg cu sageata. Cand deja intepenisem bine in minusculul meu spatiu am tras o fuga la baie de dezmorteala. Am dat peste o tipa, ma intrebam de ce n-o fi inchis usa. Mi-a explicat ea ceva, dar deh, n-am bagat-o in seama. La vreo cateva minute dupa aceea am inteles, inchizatoarea se desfacea, am constatat asta cand o tipa a intrat peste mine. Eh, sageata, doar costa mai mult ca e mega fast si modern :))).
Cand incepea sa se insoreasca de-a binelea afara mesaj de la Cosmin:" Sunt inca in Bucuresti, e ceata la Cluj, nu putem decola". Trust me, am inlemnit. Aveam un deja-vu oribil, ma si vedeam facand in week-end de una singura pe la Cluj. O luasem evident razna, a decolat cu o intarziere de o ora si am ajuns la pensiune cam in acelasi timp, el cu taxi, eu cu busul( bine ca-mi listasem si harta cu trasnportul in comun). Am ajuns cam devreme, am fost foarte bine primiti, camera si baia mari si mega cute, cu incredere recomand Vila Vanda la Cluj. Naiba stie ce a facut Cosmin de i-au picat ceva chestii la pat, salbatici ce suntem noi, doar tot avem noi ceva cunoscuti care par ca " stiu ei de ce am mers noi sa ne vedem acolo" :)))
Bun, uite asa am inceput sa umblam prin oras, aveam vreme pana pe la 17.00, ca apoi trebuia sa mergem la clinica de oftalmologie a lui Cosmin. Am bifat pe lista Teatrul National si mai cateva chestii.
Ne era foame, prima oprire de papa a fost la Meteor, recomandat de lume ca fiind un impinge tava decent, mancabil si rezonabil. Aici as avea cateva comentarii de facut. Locaul tine de hotel, are o sala mare, dar si un gang intr-o curte. Asta e un plus. Nu asa plus a fost ciorba mea de burat care nu prea avea burta, nici supa cu galuste a lui Cosmin, supa de Vegeta cu galuste fierte separat in apa nici ciupercile lui care eram mai mult zeama. Noroc cu desertul ales de el si cu berile. Bun si ac eram in curte, la aer, ca am dusese mintea sa-mi iau pantaloni 3/4 si ca nu fierbeam de cald. Meteor e k cand mori de foame si vrei sa domolesti foamea. Clar am mancat si mancare mai nemancare la viata asta, sa nu uitam alt plus, preturile mai mult decat mici.
Am dat o prima tura prin Piata Unirii, am cautat cateva dintre localurile avute in vizor. Eh, aici am avut o problema. Foarte fain ca toate puburile, barurile, cluburile sau asa ceva se gasesc in curti, ganguri, dar domle, daca nu aveam scrise adresele exacte cu numarul de cladire sigurat nu le gaseam. Nu aveau nimic, dar absolut nimic de identificare la strada, unele erau chiar prin curti la etaj. Eu inteleg conceptul asta gen Scart pe care-l stim si nu avem nevoie de "semne", dar parca prea prea exagerat o fost el la Cluj.
Bun, dupa un pic de invartit, hotaram sa vedem gradina botanica. In drum am bagat nasul La Tevi unde urma ca cei de la Arca lui Noe sa joace martea aceasta Conu Leonida. Ne-ar fi placut sa mergem si noi, dar macar am vazut locatia.

Uite asa am ajuns la Gradina Botanica. Parca eram in alta lume, superbe plante, excelenta partea din spate cu flori salbatice si mini parau, ne simteam ca la munte. Ne-am tot oprit sa sadem si sa admiram privelistea. Foarte relaxant, atata liniste, mai putin noi care radeam mereu de te miri ce. Am ajuns in spate de tot pe niste semi povarnisuri, m-am cam temut sa nu ma imprastii, dar uite ca am scapat.
Cand credeam ca nu se poate mai mult de atata am ajuns la sere, unde am vazut asta (sursa), niste plante cum nici pe Discovery nu mai vazusem, grozav ne-au mai placut. Sere imense, incalzite, plante exotice, eram ca niste copii mici la circ.
Dificultati am avut in a gasi iesirea, ne-a ajutat o unguroaica. De acolo am coborat spre centru. Pe drum mi-am amintit ca stiam un aticariat in zona, l-am si gasit. Ce ne-am zis? Hai sa vedem ce si cum. Ultima data ii trimisesem eu prin posta carti de dramaturgiei de la un anticariat din Timisoara. Pacat ca am intrat, nenea de acolo avea niste carti dintr-o colectie care ii lipseau lui Cosmin, el se gandea ce si cum, eu scosesem ceva carti dintr-un raft, cand din senin, nu stiu exact de ce si cum, nenea ne-a confundat cu niste rupti in cur, nu ne-a mai lasat sa ne mai uitam la carti si ne-a cam dat afara...
Noroc ca suntem copii cu simtul umorului si am ras la culme de toata situatia si de penibilul ei, altfel poate ca ne-am fi cam suparat pe el. De acolo fuga fuguta cu busul la clinica. Urma sa-i puna omului picaturi si sa-i servesc pe post de baston, deh, m-am sacrificat, se stie ca sunt o gentila :))).
Am reusit sa ajungem prea devreme... What to do? Pe principiul cine'a pus carciuma'n drum ne-am trezit in fata unui magazin de bijuterii care tocami se inchidea. M-am cam necajit, dar, dupa niste staruite, am reusit sa intram. Cosmin a plecat dupa cateva minute, eu am ramas si am devastat un pic acel rai al cerceilor. Luptele au fost destul de grele, deciziile cu greu le luam, dar daca tot imi platise omul o datorie veche de care uitasem, m-am sacrificat si am ajuns la clinica victorioasa cu o prada de 4 superbe perechi de cercei. Maricica clinica si destul de plina, se pare ca Clujul nu e bun doar la oncologie, ci si pentru oftalmologie. Din pacate Cosmin e cam popular pe acolo, semn ca le-a calcat pragul cam des. Cu ochii nu sta excelent, dar macar a plecat cu o pupila dilatata la maxim de acolo.
A fost musai apoi sa ajung la pensiune si sa-mi schimb hainele, sa-mi iau kestii groase si sa ma machiez, ce naiba :) Tot studiasem eu de acasa la ce evenimente si unde sa mergem. Pentru vineri seara castigator era detasat Irish Music Pub din varii motive:

recomadari din multe parti pentru muzica buna
recomandari pentru atmosfera
locatia usor indepartata de buricul targului
in seara aceea era acolo un concert Cyfer, om despre care tot auzisem si citisem, dar pe care nu-l auzisem inca. Concert de blues, doi in unu, si pe linia mea si a lui Cosmin
mancarea recomandata de toata lumea, in speta o poza de'a lui Richie din postul acesta in care zicea, printre altele, de marele sandwich mare

Bun, lista ar putea continua, dar evident Irish era castigatorul serii. Deja familiarizati cu transportul in comun, am ajuns pe la 9 seara cu busul la locatie.
De cum am intrat ne-a placut ca e mare, cu caramizi, cu oameni din lumea noastra.
Nu ne-a prea placut ca erau plasme imense pe pereti si ca berea era usurel piperata la pret, iar gama destul de ingusta.
Toate cele mici rele le-am uitat cand ne-am uitat la meniu si am cerut papa.Se facea deja usor late, dar nu ne agitam. Concert anuntat la ora 9 juma'=10, 10 si ceva, nu? Eu am cerut o portie din marele sandwich( care costa doar 7 lei), desi zau ca mai erau multe kestii apetisante in meniu, dar venisem hotarata pe el. Am simtit eu ca nu'i basm si ca vor fi doua bucatoaie imense de mancare si i-am zis lui Cosmin sa luam numai asta si sa mai comandam ceva daca ne mai e foame. Deh, ti-ai gasit, lui i-a trebuit sandwich cu ton.
Comadam si ni se pare ca deja din incaperea de langa se aud primele acorduri. Zicem, sound check. Nope, incepuse concertul. Eram intr-o mare dilema, stam sa mancam sau mergem la cantare. Well, am constatat ca se poate doi in unu, sa mancam in incaperea cu pricina, ceea ce am si facut, desi eram usor jenati sa stam pe scaun si sa mancam la concert de parca am fi niste nuntasi. Bun, localul era destul de plin, inauntru la concert in jur de 10 oameni :( Noi eram convinsi ca de abia daca om gasi locuri. Pacat, mare pacat.
Intram, ne instalam si urechile ne sunt mangaiate instant de niste minunate acorduri de chitara. Ma uit la Cosmin, el se uita la mine, ni se citea deja bucuria in ochi. Super, muzica live, instrumentatie de exceptie, versuri excelente. Incepusem deja sa intram in stare, cand iata ca vine fata cea draguta( tare amabila a fost, tare ne-a mai placut de ea) care ne servea cu mancarea...Pam, pam, sa fi vazut doua fete de cei mai nedumeriti oameni posibili. Care era problema? Fata venise cu doua platouri gigant, din ale de credeai ca sunt pentru un grup. Eu aveam doua sandwich-uri in format gen franzela taiata in doua pe lungime, cam de vreo 35-40 cm, cu salam, sunca, alte mezeluri, rosii, cascaval topit deasupra, proaspat scoase de pe vatra, iar Cosmin avea 4 sandwich-uri triunghiulare cu ton maricele, chipsuri de casa in jurul lor si doua vase de sosuri. Am gasit o poza cu papa meu la Richie aici ,asta numai asa, sa va faceti o idee. Multumesc Richie, grozava recomandare.

Am avut mult de muncit, dieta mea a devenit o amintire din antichitate. Mancam cu pauze, cantam, ascultam, aplaudam. Am tot udat cu bere, ne-am mai odihnit oleaca. Concertul ne prindea din ce in ce mai mult, m-am dat jos de pe scaunul pe care eram cocotata, am si dansat cate un pic.
Acum eu nu le prea am cu tehnica, dar Cosmin cam da. El parea mai mult decat multumit. Eu am apreciat interactiunea cu publicul, acordurile studiate, dar si improvizatiile, "scamatoriile" cu chitara, invitatii( inteleg ca el promoveaza mereu noi talente, a se vedea Silviu Iliescu),influentele de jazz, rock( din ce-mi spune Cosmin omul canta treburi mai suparate pe viata pe vremuri, probabil cand inca era la Brasov, nu mi's precisa, mai am de studiat aici).
Am ascultat melodii de pe albumul Cyfer Color ,preferata mea a si devenit Six Feet Under Water , am auzit si minunate melodii prelucrate, l-am vazut pe Cosmin entuziasmat de clasicul Boom, Boom al lui John Lee Hooker, am fredonat " she don't lie" pe Cocaine a lui Clapton, ce mai, am fost in verva, ne simteam ca intr-o tabara de creatie in jurul focului.
Interesant cum poti fi "acasa" intr-un loc total strain. Am reusit sa ma rupt total de masa, casa, job, kestii de zi cu zi si mie asta tare rar mi se intampla. Control freak-ul din mine poate fi cu greu infrant, dar uite ca abordarea prin surprindere a functionat. Eram acolo fara ieri, fara maine, fara nicio grija, traiam just to enjoy cu un foarte bun prieten, ca'n familie.
Basmul s-a incheiat cand mi-am dat seama ca am o crunta durere de spate si umeri si ca mi se blocase gatul, nu-l mai puteam misca. Sageata, nesomnul si-au spus cuvantul, am sarit intr-un taxi si direct la tubul cu Ben Gay din camera am mers.
Eu initial ma gandisem ca dupa concert mergem in Raum sau La Gazette sa do some DNB party iar Cosmin era de acord, desi nu e tocmai genul lui de muzica, dar corpul cel slab cu duhul mi-a zadarnicit planurile. Eh, atata pacat sa fie, oricum mai aveam ziua si seara de sambata...

de Sziget, de concediu, partea a 2-a A

2010-09-29T04:05:00.000-07:00

Am venit deja de la Cluj si am de scris, uite ca nu's in stare nici macar sa-mi termin posturile despre Sziget, so, unde ramasesem?

- 1. Dap, day minus one, asa scria in program, asa o fi fost.

Dar sa lasam detaliile, ce-am facut noi? Pai ne-am trezit, si daca tot te-ai trezit trebuie vazut daca nu s-a stricat berea din frigider, bere care merge de minune cu pieptul de pui pane si cascavalul pane cu care Kmi ne-a tot omenit. Auzisem de aceste specialitati ale mamei ei inca de cu vinerea, asa ca salivam déjà. Am mancat noi ce-am mancat, dar luni dimineata au fost chiar mana cereasca. Multumim tanti mama lui Kmi.

Bun, trezirea, veselie maxima caci era déjà clar ca fiind luni venisera femeile de serviciu si era ceva mai safe de mers la baie. Am punctat déjà ca porcul? Nani, ne-am trezit, bere, papa, baie, dap, cred ca am punctat.

Se trezeste omul, dar mai si iese din casa. Planul era sa merem de cu dimineata la Decathlon, dar dimineata era pranz déjà. La vreo jumatate de ora dupa iesirea din camera, cu abonamente facute si dupa vreo 3-4 magazine din Mall vizitate, mi-am dat seama ca se impun masuri drastice. In ritmul in care o tineam i-as fi carat pe bietii oameni toata ziua dupa mine din magazin in magazin, apoi la Tesco, apoi la C&A and so on, e ritualul meu din prima zi. Cu parere de rau m-am despartit de ei. Fiind obisnuita sa umblu mult singura prin Budapesta, a fost usor ciudat sa-i rog sa o rupem pana mai pe seara. Am fi reusit daca ramaneam impreuna sa ne iritam reciproc si nu ar fi avut rost.

Si apoi am umblat, si-am umblat, si-am mancat, si-am cumparat cam putine, printre ele doar o pereche de cercei, doar UNA.

Multumim ca exista Tesco, am facut provizii de tot felul de nefiltrate neauzite de nime pentru in camera.

Ah, ce m-am bucurat cand a venit un mesaj sa ne vedem sa ne luam bratarile la insula. Peripetii pe drum, HEV-ul prea plin, blocat, o nebunie. Se prea poate ca cetatenii Budapestei sa nu fie tocmai incantati de acest festival, un drum care dureaza in mod firesc 10 minute cu HEV-ul ajunge in perioada asta sa sara de juma’ de ora.

Am zis ca am ajuns late la insula, dar ai mei ia-i de unde nu’s. Eu care is agitata de obicei la din astea, m-am instalat comod pe iarba si am ingrijit de ceva bere din ghiozdan. Deh, era pacat de ea sarmana, plus ca elogiul nebuniei din jur se cerea stropit cu ceva. Era cam cum vedeti sus, saru'mana de poze lui Tomaso Mainardi.

Bun, ziua nu e gata, again, to be continued...

de Sziget, de concediu, partea 1

2010-08-31T11:43:00.001-07:00

Ah, de atata vreme ma tot gandesc sa scriu despre Sziget, despre concediu, despre cum am reusit dupa atatia ani corporatisti sa ma rup de job job si de altele cele.
Anul acesta a fost unul special, atat ca grup cat si ca festival. Experienta in sine a fost inca una de anul acesta care mi-a amintit de mine, de ca fiecarui om ii e bine in felul sau, ca aia se face si aia nu se face sunt niste tampenii care nu au nicio tangenta cu mine.
Cred ca as povesti pe zile, as lasa oarecum deoparte grupul. Sunt niste oameni minunati, nu pot decat sa le multumesc ca au venit de la Brasov sa ma ia si sa ma duca intr-o vacanta de vis, in tabara la Budapesta.
Primul post cred ca ar trebui sa le fie dedicat echipei de vis, se poate domle, se poate.
Drept e ca pe week-end ni s-a alaturat si echipa de Timisoara pe care ma tem ca i-am cam neglijat, ii rog sa ma ierte.
Asta scriam acum cateva zile, dar n-am apucat sa-mi termin ideea, acum mai incerc o data, sa vad pana unde ajung.

Stau si ascult Zagar pe care i-am vazut anul acesta a patra oara la Sziget, de data aceasta insa cu cineva care mi-a aratat ca se poate trai si altfel, ca nu mereu singura inseamna bine. Imi amintesc de aceasta tabara, Sziget, cu siguranta cea mai reusita de pana acum. Se prea poate ca a fost cel mai slab line-up, se poate ca nu… nu stiu, Sziget nu este despre line-up, este despre ce si cum traiesti, despre ce si cum simti.

Cred ca va fi o poveste lunga si incurcata, realitate cu fantezie, actiune cu traire.

-2. Bun, am decolat cu trenul din Timisoara spre Arad duminica dupa-masa. Acolo ma astepta cea mai tare trupa de cercetasi venita de la mare distanta si era acolo sa ma astepte pe mine, sa ma ia si sa ma duca la Budapesta. O ea si un el cu care deja ma vedeam a patra oara si cu un amic de-al lor, ii vom spune tamp si snob din motive pur personale.

Ne-am instalat in microbuzul lor si am pornit-o la drum. Cred ca numai dupa prima ora rasesem mai mult decat in ultimele luni la un loc. Faceam o echipa de invidiat si asa am facut pana ne-am intors.

Am ajuns seara la Budapesta si am nimerit in cele mai proaste conditii de cazare datorita unor renovari care se faceau la hostel era toata lumea inghesuita pe un singur palier, ce mai, catastrofa. Pe toata perioada asta echipa mea nu a facut decat sa suporte cu stoicism aceste conditii, pe principiul haz de necaz.

Seara, Budapesta, plimbat, o bericica la Godor, o terasa de la Deak care-mi place nespus, mare cam cat P-ta Unirii. Tot felul de peripetii pe drumuri, dar si o relaxare bine venita. Mi se intampla ceva cu care nu sunt obisnuita, faceam echipa cu amicul nostru inca de la inceput, lucru foarte neobisnuit pentru mine. Era ca si cum formam o echipa de mult mai multa vreme decat de cateva ore.

Cam asta ar fi pentru azi, numerotarea e ca zilele de festival, ma rog, minus doi nu exista, dar minus unu da.

To be continued...

Termen limita de trecut peste o ruptura

2010-07-22T05:37:00.000-07:00

Ieri am asistat, oarecum participat la o discutie care m-a pus pe ganduri… cat timp se face, se cuvine, e normal sau naiba mai stie cum pentru a trece peste incheierea unei relatii, idile, chestiuni amoroase, poate platonice, poate, sau, ce mai, tot ghiveciul.
De ce m-a pus asta pe ganduri? Pai, de exemplu, d-soara X zicea cum a trecut ea destul de usor peste despartirea de fostul ei dupa 7 ani de relatie. Era ceva de genul” da, acuma mi-e totuna, dar atuncea nu-mi era totuna. Apoi ce era sa fac? Nu poti sa stii niciodata peste cine dai. Acuma is cu altcineva si nu mai am nicio treaba”.
Poate ca acum cativa ani as fi avut o reactie drastica si as fi fost tare dezamagita de dansa, acum doar ma gandesc ca fiecare reactioneaza in felul sau. Drept e ca felul asta mi se pare unul cam lejer… Imi aminteam de dl Y, dl care a avut ceva foarte frumos de cateva luni cu d-soara Z, dl Y care a fost inselat, care nu mai e cu d-soara Z, dar care si acuma, dupa cativa ani nu s-a refacut complet emotional.
Toate astea oarecum ma duceau cu gandul la Petrescu, la “Se pot desparţi aşa uşor doi amanţi? Un bandaj aplicat prea multe zile pe o rană şi se lipeşte pe ea de nu-l poţi desface decât cu suferinţe de neîndurat... dar două suflete care s-au împletit... au crescut apoi laolată?”. Eu asa cred si asa sunt, de multe ori poate alergand dupa inchipuiri ale mintii mele idealiste.
Imi pare rau, eu poate sunt exagerata, poate mult prea greu trec peste, mult prea greu renunt, accept, inteleg. Nu sunt de fapt sigura ca trec cu totul vreodata, si acum daca ma intersectez cu cineva din trecut ma fastacesc, sunt usor zapacita, ma simt rascolita.
Nu inteleg, nu stiu cum se poate, as vrea poate sa pot sa zic stop si sa fim friends. Mereu cineva din trecut imi va ramane aparte, ajung la moment dat, dupa multa vreme sa incep sa-mi revin, sa-i doresc binele, dar rare, foarte rare sunt ocaziile cand am vazut un astfel de om, peste tip, dupa ani, cu altcineva fara sa fi avut macar o retinere, o strangere de suflet…
Nu stiu ce sa zic, cineva cu care ai impartit ceva, o privire, o mangaiere, un sarut, o traire, un sentiment, o zi buna, una proasta, o durere de burta, un nerv de la job, o trandaveala pe cinste fara a vorbi ore intregi, un astfel de cineva nu poate redeveni la un moment précis un alt oarecine, o cunostiinta, un amic. Poate dura mult, foarte mult pana sa inveti doar sa accepti ca acel ceva nu mai exista, ca s-a dus, ramai cu temeri, ai déjà-vu-uri uneori, toti oamenii noi seamana, nu seamana sau trec prin filtrul fostei experiente.
Revenind, d-soara X m-a bagat un pic la colt si m-a luat prin surprindere intrebandu-ma pe mine de sanatate. Evident, nu e vreo prietena buna sau macar amica, e o cunostiinta de context. Riscul in situatii din astea este sa zici adevarul, eu asta am facut din pacate. M-a suparat, dezamagit sau jignit cumva surpriza dansei la ideea ca de abia de cateva luni am inceput sa trec ceva mai serios peste ruptura de dl. … care a avut loc acum vreun an si jumatate, ruptura unei chestiuni care a durat foarte putin din punctul sau de vedere “ nici macar nu l-as mai fi tinut minte pana acum”.
Poate ca nu-i bine cum sunt eu, poate sentimentala asta exagerata din mine nu-mi face mult bine, poate altfel ar trebui, poate nu-i normal… come on, pe cine fraieresc?
Asa am fost de cand ma stiu, nu cred ca am sa pot schimba asta, m-ar bucura sa fiu ceva mai puternica si la asta lucrez, dar m-as teme de mine insami daca as spune intr-o zi “ nici macar nu l-as mai fi tinut minte pana acum”.
Are cineva reteta, formula magica, in cat timp se trece peste o rupture? Cine iti poate spune cum sa-ti traiesti binele si raul?

Cum sa nu ne pierdem

2010-07-20T00:29:00.000-07:00

E ciudata treaba asta cu cine esti, cum esti, ce-ti place, de unde vii si incotro te indrepti/ te indreptai. De multe ori am senzatia ca viata iti cam testeaza toate astea. E ca si cum te-ai nascut intr-un fel si acum ramane de vazut daca ai taria sa exploatezi felul asta, sa-l imbunatatesti sau daca vei fi inca o persoana care va ajunge sa se complaca.

Nu vorbesc aici despre dramatisme, despre ego-uri exaggerate care sa te mistuie si sa ajungi eternul generic “ artist neinteles”. Nu, e vorba despre cum naiba gasesti un echilibru, cum faci sa nu te uiti, sa nu te pierzi.

Ma uit de exemplu la mine, clar am toane, mofturi, nemultumiri. Uneori ma iau atat de mult cu ele sau cu altele cele chestii trecatoare ca uit cu lunile de mine. Asta nu-mi prea place, imi da senzatia ca sunt un om slab, ca prea ma pierd printre cele trecatoare.

Nu stiu altii cum sunt, dar eu imi amintesc cel mai bine de mine insami dupa ce iau un zdravan sut in fund, a se citi aici probleme urate la job, chestii nasoale rau in familie si eternele faze sentimentale care par a fi motorul numarul unu al introspectiei. Dupa un zdravan sut parca ma resetez, sunt initial la pamant, dar apoi renasc cumva. Ce ma supara e ca se ajunge la situatii extreme pana cand eu sa reactionez, ce am bucura este ca inca mai am puterea sa fac asta.

De o vreme sunt intr-un oarecare echilibru, fragil, dar echilibru. De data asta mi-am propus sa nu mai uit de mine. Pare sa cam meaga, mai si da rateuri.

Am dat zilele astea de cineva din trecut, cineva cu care eram mereu altcineva, nu eram eu. Nu-mi placea cum ma facea sa ma simt in trecut, nu mi-a placut cum m-a facut sa ma simt nici acum. La cateva minute dupa aceea am dat de cineva dintr-un trecut/ prezent cu care eram si sunt eu insami. Asta mi-a placut, dar la cealalta vina a fost a mea ca am lasat sa se intample asa ceva.

Ca sa nu am pierd am nevoie sa am in preajma mea oameni care ma cunosc asa cum sunt si care ma incurajeaza. Sa putem merge azi la teatru si maine sari gardul ca sa intram la strand, sa radem de tampenii sau sa nu spunem nimic cu orele, dar sa fie totul foarte clar.

E inspaimantator de usor sa te pierzi, eu am facut-o de mult prea multe ori, dar e musai sa ne regasim de fiecare data. Putem sa traim printre roboti si sa ne prefacem ca suntem ca ei pentru binele nostrum, dar mare grija sa nu devenim roboti.

new friend, old friend

2010-07-05T00:02:00.000-07:00

nu se cunosteau, iesisera amandoua singure in oras vrand doar sa uite, sa se amuze, sa se piarda in valtoarea nepasarii.
una cocheta cu un Cosmo in fata, dar perfect scarbita de masca asta, cealalta baietoasa rau de tot cu o bere direct din sticla.
localul deja transpira prin toti porii, atmosfera era imbacsita de miros de transpiratie, hormoni care urlau, tigari mult prea multe si alcool cat cuprinde. ele dansau, fiecare pe teritoriul sau din local. din cand in cand vreun doritor vroia sa le faca cu un dans si ceva de baut. amandoua refuzau mereu, fiecare in felul ei, dar la fel de iritate. nu le face nimeni cu nimic, se descurca chiar foarte bine. nu aveau kef de companie, de aceleasi discutii interminabile despre nimic, despre barbati, despre cat is ei de porci sau ce de treaba is, dar cum femeile i-au facut asa.
daca ar fi avut rabdarea pentru toate astea ar fi fost iesite cu toate fetele, dar azi nu, azi au mintit fiecare spunand ca vor ramane acasa sa doarma. din afara cele doua creaturi nu aveau nimic in comun. una gingasa, discret machiata si coafata, cealalta in tenesi, blugi si o camasa cu cateva numere prea mare, cu parul prins intr-o coada neglijenta, dar cu ochii aprinsi de o curiozitate patrunzatoare. dansau, asculta muzica pentru care venisera, erau altcineva decat le stia lumea, decat se astepta de la ele. inca o seara under cover, o seara cand nu era necesar sa intretina vreo conversatie stupida.
s-au intersectat cand ieseau de la baie, o dureau deja picioarele de la tocuri si nici macar nu-si mai amintea de ce le incaltase. se asezase pe o bordura langa baie si privea in gol obosita. cealalta iesise si ea, hotarata sa plece de acolo. o obosea deja si parca nu gasea ce cauta. a ezitat o vreme, s-a asezat si ea pe bordura.
s-au inteles din priviri destul de repede. energia care parea ca le parasise pentru noaptea aceea revenea in forta. se masurau, comparau, evaluau. era ac si cum se vedeau in oglinda, aratau intocmai opusul a ceea ce erau. nu se vazusera niciodata, dar cumva se cunosteau, se regaseau. era ceva care apare din senin sau care poate nu apare niciodata chiar daca te straduiesti. a intrebat-o unde sa mearga la cafea, si-a scos tenisii si i-a spus sa scape de tocurile acelea sadice, a ramas desculta si au iesit de mana in dimineata de septembrie spre prima cafenea deschisa. radeau cam de orice, erau relaxate, nu se cunosteau si-si putea spune orice.
o combinatie ispititoare de nou si vechi, de ea si ea, de prieten de o viata, de atractie nestiuta pe care nu aveau de ce sa o explice...

Si a fost Deva

2010-07-01T03:33:00.000-07:00

La nunta lui Musi( Alex, gen) cum, necum, s-a hotarat a se merge week-end-ul urmator la Deva.
Si a venit ziua de vineri, si au curs mailuri, si am stabilit cu Zdena si cu Gigica( a se citi colega de pat) toate detaliile.Care detalii? Ce s-a intamplat? S-au intamplat tare multe, dar nu asta a fost important. Important a fost ca am fost in familie, ca am facut niste drumuri cu Berbe si cu fetele, niste drumuri de neuitat. Nu prea stiu pe unde, nu prea stiu ce am vazut, dar stiu ca eram acasa, ca am stat labartata ca un purcel pe bancheta in spate cu Gigica, stiu ca am mancat seminte ca niste adevarati cocalari, ca duminica dupa-masa gonea masina pe sosea si urla Metallica in ea...
Ne-a lipsit Bogdan, ne-a lipsit la multe episoade.
Vineri seara cand am ajuns la Deva parintii Zdenei ne asteptau de parca eram toti copiii lor, nu ne cunosteam ever personal, ma stiau ca pe copilul lor, era un munte de mancare acolo petru noi special...ce mai, mi-au dat lacrimile de cateva ori cand nu ma vedea nimeni cam in fiecare zi. Au fost niste momente de caldura atat de emotionante, o senzatie de familie si de siguranta, credeam ca numai in carti exista toate astea.
Am fost la gradina lor cu tatal Zdenei, ne-am jucat cu iepurasii, am facut poze la flori, am respirat aer in natura.
Da, da, am fi putut merge la Hunedoara, este si cetatea in Deva, am mai facut si altele, am iesit, baut, dar astea's detalii, detalii minore. Ele palesc pe langa statul de sambata in casa si discutat, invartit, sucit, baut cu Melada capsunata ei minunata.
Atata de fain o fost sa-l vad pe Berbe zambind din cand in cand, chiar si dansand, atata de fain sa cantam chestii de pe la Colibri, sa ma stie lumea pe dinafara si sa stie ca orice ar fi eu voi fi in intarziere.
Si s-a dormit cat a incaput si ne-am intors acasa.
Zic si eu cum a zis Gigica luni in mail, vreau la Deva!!!
Si a fost Deva si a fost reinceputul unei frumoase prietenii, thank you guys...

Back in Time

2010-06-24T23:35:00.000-07:00

Am mai zis eu, fiecare an este ca un circuit, ca un ciclu care se repeta la nesfarsit.
Acuma, parca din unele kestii invat si parca stiu ce sa fac si ce sa nu mai fac, iar la unele( a se citi barbati) raman parca o tampa incurabila.
Uite ca a venit si vara, acu cam 2 ani m-au dat afara de la job, anul trecut sarbii au dat faliment, dar acuma(macar deocamdata) uite ca am reusit sa trec ca prin urechile acului si sa nu-mi pierd jobul( evident, era sa zbor, asta mi se intampla de la prea mult gandit combinat cu bagat unde nu-mi fierbe oala)...
La capitolul anterior mentionat( ma distreaza in articole formularea asta), barbati, n-as putea spune ca stau mai grozav decat anul trecut, insa starea mea de spirit e mult mai buna.
Cel mai fain e la partea cu old friends. Incepand cu martie-aprilie ei parca reapar dupa ce au hibernat. Anul asta a fost o frumoasa explozie de ei, la unii poate chiar si neasteptata. Totul a inceput de 1 Mai si uite ca inca continua.
A fost apoi nunta lui Alex acuma si zicea Zdena o kestie, una tare adevarata, :"Carmen, tu vezi, parac suntem la un kef la noi acasa sau asa ceva..." Perfect adevarat, lucru mare, asta in ideea in care eram la Valery 3, aparent mare goanga de local unde initial ne-am simtit ca rudele de la tara. Asta numai pana am reusit cu Zdena si cu Bogdan sa gasim baia la etaj. Eu am stabilit, ei au fost de acord, era ca un budoar de la un bordel de lux din filmele de epoca. Ne-am tras in poze acolo si am tot repetat experienta printre valuri de Absolut si Jack.
Uite ca la nunta minune( toata lumea stie ca am oroare de nunti si si mai si de cele pe care nu le aprob) a aparut ideea de mers la Deva ca cineva, ca ceva, ca nush ce. Pana una alta azi dupa-masa cu Berbe, Zdena si Gigica( Gigicu-i cu morcovu') o luam din loc.
Aseara fac bagaje si tzaca paca suna telefonul. Cosminu' de la Bacau instalat la Bucale. Of cat mi-a lipsit, dar e sezonul reuniunilor, asa ca o fo numa bine. Am vorbit o ora cate in luna si'n stele. O zis el ceva, o treaba tare de suflet:" Bre, cred ca as putea veni la tine la Timisoara si sa stam de vorba 3 zile si nu m-as plictisi". True. Un copil fantastic, exagerat de matur de mult prea devreme... Aseara am adormit happy ca am stat si am despicat firul in 4. Rau imi pare ca gagica lui nu l-a stiut pretui, noroc ca-i mere lui mintea. Il suspectez a fi amorezat de cineva nou, trebuie cunoscuta si testata, clar.
Alex a plecat cu sotia inapoi in Germania. Si asta deja tine de luna iunie, in fiecare an vine aci de ziua lui, numai ca pana acum nu pleca inapoi insurat. Ma uitam la el tzopaind duminica cu noi, arata la fel de pueril ca la 12-13 ani acnd ne-am cunoscut.
Punct.

Cand cineva apare din senin

2010-06-17T05:06:00.000-07:00

Eu de felul meu sunt cerebrala, probabil prea cerebrala prea des. Nu prea am faze de-a ma lasa dusa de val, nu cedez impulsului sau tentatiei and so on.
Eh, contrar acestor afirmatii, uneori, rar, dar realmente rar, apare cineva care ma face sa-mi ies din ale mele. Atunci sunt alta persoana, nu o prea cunosc pe persoana aceasta pentru ca e cam greu de strunit, ce mai, e cam eu, dar si opusul meu in acelasi timp. Are stari, trairi, mood swings, bla, bla.
Ma intreb, oare cum sa ramai cerebral cand un astfel de om iti apare in drum? Un om care te face sa-ti iesi din ale tale?
Ma intreb, oare cand e ok sa-l lasi in preajma si cand trebuie sa-l eviti? De unde naiba stii? De unde stii pe care sa-l lasi si pe care nu?
Ma intreb, daca il lasi in preajma, cum naiba te temperezi? Cum reactionezi si te comporti cu masura? Cum ii spui si-l faci sa inteleaga ca tie ti-e cel mai rau cand ti-e cel mai bine, ca ti-e bine si nu ti-e bine, ca esti o balanta care nu se poate decide?
Cum zic, eu de felul meu sunt cerebrala si desi nu am mai intalnit lately o astfel de persoana, le retin pe cele de pana acum. Cel mai des mi-as dori sa pot spune ca as fi preferat sa nu le fi cunoscut vreodata. De ce? Pentru ca eu cand sufar, sufar si fiecare persoana de genul asta m-a marcat foarte tare, fiecare in alt fel. As vrea sa pot spune... dar nu prea pot. Asa-i de bine sa stii ca totusi uneori poti fi si altcineva, ca simti, ca traiesti, ca ai emotii, ca ( da, da, eu marea le stiu pe toate si nu ma impresioneaza nimic) te simti intimidata, ca parca ai momente cand nu stii ce sa spui sau ce sa faci, asa-i de bine ca poate sunt si eu OM, dar nu e certificat inca.
Ce faci cand cineva apare din senin si te ad peste cap asa?

Dap, femeile sunt greu de multumit

2010-06-08T05:13:00.000-07:00

Din seria primite pe mail la job cand oricum ne plictiseam, azi m-am amuzat cu:

In centru s-a deschis un nou magazin, unde femeile pot cumpara un sot.
La intrare sunt expuse instructiuni despre cum functioneaza magazinul:
poti vizita magazinul O SINGURA DATA.
-exista 6 etaje, iar caracteristicile se imbunatatesc pe masura ce urci.
La primul etaj, anunt la intrare:
Acesti barbati au un loc de munca.
Decide de a urca la urmatorul etaj.
La al 2 lea etaj, anuntul la intrare zice:
Acesti barbati au un loc de munca, si iubesc copiii.
Decide de a urca la urmatorul etaj.
La al 3 lea etaj, anuntul la intrare zice:
Acesti barbati au un loc de munca, iubesc copiii, si sunt extrem de frumosi.
Wow! zice femeia, dar simte ca trebuie sa urce mai sus.
Al 4 lea etaj, anuntul de pe usa intrarii informeaza:
Acesti barbati au un loc de munca, iubesc copiii, sunt extrem de frumosi, si ajuta la treburile casnice.
Incredibil! exclama femeia
Cu greu reusesc sa rezist! Dar, urca din nou La al 5 lea etaj, anuntul de pe usa intrarii zice:
Acesti barbati au un loc de munca, iubesc copiii, sunt extrem de frumosi, ajuta la treburile casnice si
sunt extrem de romantici.
Femeia e foarte tentata sa ramana si sa-si aleaga unul, in schimb hotaraste sa urce la ultimul etaj...
Al 6 lea etaj:
ESTI VIZITATOAREA NR31.456.012 al acestui etaj, aici nu exista barbati, acest etaj exista doar pentru a
demonstra cat e de imposibil sa multumesti o femeie...Multumim pentru alegerea de a vizita magazinul nostru!

vis-a-vis de acest magazin, s-a deschis un Magazin de Neveste.
La 1 etaj sunt femei ce iubesc sexul..
La al 2 lea etaj, sunt femei ce iubesc sexul, si sunt si bogate.
Etajele de la al 3 la al 6 n-au fost niciodata vizitate!

On the road

2010-05-25T10:09:00.000-07:00

Saptamana cealalta am avut una dintre cele mai placute experiente din viata mea, Budapesta, Metallica…

As putea scrie despre cate tampenii am patit cu pregatirea drumului, experienta extrema de la agentia de voiaj si din astea, dar am trecut peste ele, nu despre asta e vorba. La sfarsitul anului trecut, inceputul anului acesta am vazut pe site-ul Metallica cum ac ar fi urmat sa vina in mai la Budapesta. Nu stiu altii cum sunt, dar eu am crescut ca un copil de moda veche cu Metallica, Nirvana, Doors and so on ca asa o vrut mama si asa a si ramas pana spre sfarsitul liceului. Sansa sa-i vad macar o data la viata asta mi s-a parut mega wow.
Cand m-am hotarat eu si mi-am luat beletul eram sigura ca nu merg de una singura. Ei uite ca singura am mers si cred ca e cel mai bun lucru care mi se putea intampla. Am fost eu cu mine insami timp de 5 zile in alta tara a carei limba nu o cunosc, dar intr-un oras pe care il stiu deja destul de bine. Acum deja ma lalai cu introduceri absurde. Noah, la Budapesta am descoperit in mine o Carmen care credeam ca nici nu mai exista, poate chiar una pe care nu o cunosteam. Am gasit in mine atata putere si atata dorinta de a trai incat m-am surprins eu pe mine. Cred ca unul dintre motivele pentru acre si aici imi place sa ies adesea singura e faptul ca ma pot concentra la maxim pe propriile trairi, intr-un mod hedonistic poate, dar nu despre asta e vorba.
Imi facusem un program pe zile, pe ore, pe locatii, mijloace de transport and so on. Asa sunt eu, the man with the plan. Am cate un A4 scris de mana pentru fiecare zi si nush cate printuri cu info ajutatoare pentru fiecare. Am trimis mailuri la locatiile pe unde mergeam sa vad spectacole, i-am trimis mailuri lui Palotai( dragul de el, nu se facea sa merg eu la Budapesta si sa nu-l vad) sa vad ce si pe unde pune. Tare m-am bucurat ca mi-a cam raspuns toata lumea ca stiam ce si cum.
Zilele astea cred ca am sa si povestesc evenimentele pe zile, sa caut si ceva poze pe net eventual( eu aparat n-am si nici nu-mi doresc), dar azi ma coplesesc emotiile, trairile, siguranta de sine pe care o credeam de mult pierduta. Am prins vreme proasta, ploaie, vant, aglomeratii si nu am avut nicio treaba. Inca ma mir ac nu am mai stat sa-mi bat capul cu nimicuri ci am tot privit in fata si mers inainte, mi-am aparat interesele cand le-am simtit lezate, am socializat cand am putut si a fost cazul, am zambit si ras cand am avut de ce, am ascultat si dansat, am plutit oarecum.
Toata experienta asta departe de casa si de cunoscuti a fost una extraordinara. De ani sia ni de zile imi propun ca macar un week-end pe luna sa plec din oras prin tara, pe la Sibiu, Cluj, Alba. Imi propun multe lucruri, de tinut mai rar ma si tin de ele. Dupa tura asta cred ca va trebui sa fac ceva mai mult decat sa-mi propun si sa aman. Daca e ceva ce am simtit cat am fost la Budapesta poi asta ar fi ca viata se intampla acum, e ca( dupa cum bine zice Tony) in ea pot sa intre doar oamenii care mi-o pot face mai frumoasa, altfel pot sa-mi vad de ea si de una singura si inca destul de bine, pot sa ma trezesc singura dimineata intr-o camera sis a ma dau jos din pat si sa reincep de la zero fara sa mai astept pe nimeni, fara sa astept nimic de la nimeni. Se poate sa am si ceva probleme, s afiu ca m prea panicata uneori, sa ma implic prea mult, dar macar acum incep sa le vad.
Cred ca incep sa am o vointa de fier mai ceva ca pe vremuri, pentru prima data de cand merg la Budapesta nu am mai mancat cat un purcel, nu m-am mai ingrasat. Asta e doar asa, un Bonus…

Nu-mi place

2010-05-06T05:50:00.000-07:00

… nu-mi place ca sunt mereu obosita
… nu-mi place ca simt ca trece viata pe langa mine
… nu-mi place ca simt ca am amortit, ca am adormit acum nush cati ani si uit sa ma mai trezesc
… nu-mi place ca nu sunt niciodata multumita de mine
… nu-mi place ca am o familie literalmente de nebuni
… nu-mi place ca ma simt mereu singura, chiar si intre prieteni apropiati
… nu-mi place ca trebuie sa car mereu corpul asta urat dupa mine, corp care nu-mi face nicio favoare, doar cere mereu ceva
… nu-mi place ca sufletul meu a uitat si ce nu a stiut
… nu-mi place ca mi-am pierdut echilibrul, ca nu-mi mai pasa de nimic, ca sunt doar o umbra
… nu-mi place ca ma simt prinsa intr-o capcana
… nu-mi place ca am uitat ce n-am stiut, ca sufletul meu a cam paralizat, ca-i prost, ca nu merge la sala sa exerseze, ca daca totusi isi da seama ca-i place devine nebun si nu mai stiu ce face
… nu-mi place ca mereu lista de ce nu-mi place e mult mai lunga decat cea cu ce-mi place
… nu-mi place ca orice moment bun il stric au il strica cineva la final pentru mine
… nu-mi place ca naiba stie cum, dar lumea ma vede cea mai vesela si haioasa, cand eu doar zac
… nu-mi place ca atata am uitat sa fiu eu insami incat cand cineva ma face sa vreau sa redevin acea persoana nu mai stiu cum sa o fac sau mi-e frica sa nu i se para insuficienta the real me
… nu-mi place ca prea multi ani nu mi-au placut cainii si de cand il am pe Puffy is asa bucuroasa de el
… nu-mi place ca nimeni niciodata nu a dat-o vreodata din coada de bucurie sa ma vada asa cum da Puffy
… nu-mi place ca daca se apropie ceva bun ma tampesc la cap si spun si fac numai invers de cum simt
… nu-mi place ca retin mereu tot si ca mi-e atat de greu sa uit sic and as vrea sa uit
… nu-mi place ca e ceva in mine care ma trage jos in momentele bune si care foarte rar mi-a dat drumul sa profit la maxim
… nu-mi place ca viata mea tot aman sa inceapa si ca eu nu-i pot face fata niciodata cand ea ar vrea sa inceapa spunandu-mi ac oricum nu eram destul de buna pentru asta
… nu-mi place ca am devenit o acritura si ca mai repede gasesc multe rautati sarcastice de zis decat un singur lucru bun
… nu-mi place ca m-am aparat atata timp incat acum nu mai pot sparge zidul meu
… nu-mi place ca m-am cenzurat atatia ani incat sufletul si corpul meu au ramas undeva la varsta adolescentei sau asa ceva si ca nu le pot adduce in present
… nu-mi place ca nu sunt in stare sa te fac sa ma tii si sa-ti bati capul cu mine in loc sa-mi dai drumul
… nu-mi place ca desi tin mult sa-mi ajut prietenii, parka mereu simt ca nu am facut destul
… nu-mi place ca fiind obisnuita la job sa vorbesc, muncesc, coordonez, comentez nu stiu cum sa ma las dusa de val cand se poate
Parca as mai continua…data viitoare, acum doar nu-mi place si iar m-am blocat si am dat multi pasi in urma. Ufff, cand mi-as dori sa fiu altfel, mai cute, mai cumpatata, mai multumita, mai atargatoare, mai intelegatoare, mai flexibila, mai toleranta, mai putin impulsiva, mai iubitoare, mai feminina, mai artista din mine care mereu s-a batut cu matematicianul din mine pana cand rezultase ce vroiam sa fiu...

Despre un sfarsit de saptamana de 1 Mai

2010-05-03T00:35:00.000-07:00

Despre asta mi-ar placea sa povestesc in detaliu, imi amintesc cam fiecare bucatica, dar parca e prea intim ca sa pot desfasura tot.
Pot zice mai bine cum ma simt eu cand ma gandesc la asta, ma simt happy, chiar foarte happy. Fiecare zi de vineri incoa' a avut farmecul sau si peripetiile sale. A fost ceva extraordinar cu oameni vechi pe care-i stiu de o viata, cu oameni mai noi sau oameni vechi redescoperiti, cu poate noi prieteni care m-au surprins in mod placut, cu peripetii suprarealiste.
Uitasem cum e sa traiesti fara sa ai habar ce urmeaza sa se intample in secunda urmatoare si, mai ales, fara sa-ti faci grji pentru asta.
Am avut teatru, Bunker, gratar, bere la Jimbolia, peripetii pe coclauri la Ghiroda. Alea au fost realmente extreme. Tin minte ca am zis ca am o mega senzatie gen "The Village". Avand in vedere ca am pornit multi la drum, dar putini am razbit, asta a fost oarecum adevarat. Spun oarecum pentru ca nu numai destinatia conta de data asta. Drumul in sine pe naiba stie unde( nu as mai avea ever habar sa ajung acolo) naiba stie cum, dar cu ras, impiedicat, pierdut, ratacit si tot asa a avut de data asta cea mai mare parte din farmec. Sa nu mai zic de surpriza ca nu-mi imaginam ca cei cu care eram la drum sunt asa rezistenti. My bad, me iz happy ca se insela.
Nu stiu daca v-am zis, dar la Ghiroda altfel se vede cerul, altfel arata stelele.
Asteptam poze, multe poze, unele cu costume de baie, altele cu gene, unele care zic "wow, Timisoara e mega oras, who needs Bucharest?"...Pacat ca ele nu surprind si starea, senzatia, relaxarea totala.
Cam asta ar fi, cred ca n-am zis nimic aici, dar simt ca am zis totul.
Voua cum v-a fost zilele astea?

Marele Mut

2010-04-27T02:05:00.000-07:00

Din cand in cand imi trimite dragul meu Belei cate un mail si de fiecare data merita citit. Azi am primit unul chiar si mai special pe care m-am gandit ca tare l-as pune si pe blog. El nu stia sursa, am cautat-o, inteleg ca e aici . Mereu l-am gasit genial pe Dan Puric, I hope you will enjoy it.

Dan Puric, „Marele Mut” (aşa l-au numit chinezii) a cărui expresivitate uluitoare înnobilează străvechea artă a pantomimei, este un vorbitor extrem de nuanţat, pe suportul unei gândiri surprinzătoare şi complexe. De aceea, mai mult decât orice consideraţie din afară, pe Dan Puric îl definesc cel mai bine propriile fapte şi propriile vorbe.

Această formidabilă locomotivă de imagine a României n-are probleme cu atingerea performanţei, ci cu obţinerea diurnei. Din fericire pentru noi – şi din nefericire pentru trepăduşii pseudoculturii – Dan Puric este (încă) tânăr, puternic şi extraordinar de motivat în ceea ce face. Luptă singur pentru promovarea “brandului România”, deşi nu e luat în considerare de proiectele MCC.

“Capitalismul de grotă nu are nevoie de cultură”

Un interviu cu Dan Puric, dacă eşti acordat pe frecvenţa lui de emisie, devine, în mod fatal şi fericit, o tulburătoare maieutică despre adevărurile fundamentale ale lumii în care trăim, văzute de pe scândura scenei pe care trudeşte. “Când faci un bine pentru ţară – spune el - nimeni nu-l recunoaşte. Este ca într-o caricatură dintr-un ziar franţuzesc: o mamă scapă copilul din braţe într-un râu. Un tânăr, care se afla pe acolo, îşi riscă viaţa, sare în râu şi salvează copilul. Vine mama copilului şi, în loc să-i mulţumească salvatorului, îl întreabă: Dar basca unde e? Ei bine, asta mi se întâmplă mie de 20 de ani, cu autorităţile din România: mă întreabă de bască. Şi-mi dau diurna după ce mă întorc din străinătate. Ba îmi mai şi scot ochii că mi-au făcut o favoare, lăsându-mă să plec, să joc la Teatrul Regal din Anglia”.

- V-aţi raportat vreodată la dimensiunea economică a actului de creaţie artistică pe care îl comiteţi?

- Înainte de toate, trebuie făcută o trecere în revistă a schimbării de context istoric. Este evident că, după 1989, teatrul, arta în general, a funcţionat conform statutului impus de ghetoul neocomunist: ca o instituţie de supravieţuire. Elementul de viaţă era nul. În acest sens, trebuie să ne gândim la două etape: până în 1989 şi după 1989. Până în 1989, destinul profesionalismului şi al valorii era cel al monopolului ideologic. Puterea politică fiind monocefală, confisca valorile, pentru a se legitima prin ele, le instrumenta în scopuri ideologice, propagandistice, pe ideea de naţionalism comunist sau de comunism pur şi simplu.

- Naţionalismul comunist nu e cumva o aberaţie, o struţo-cămilă? Căci, se ştie, comunismul este în esenţă cosmopolit, internaţionalist, iar naţionalismul ţine mai mult de doctrinele de dreapta…

- Cei care au inventat comunismul l-au făcut iniţial internaţionalist. Pe parcurs li s-a stricat jucăria şi s-a ajuns la naţionalismul de tip comunist, care este diferit de naţionalismul creştin-ortodox sau cel de tip masonic.

- Adică la un naţionalism “de partid şi de stat”…

- Exact. Aici, condiţia artistului era una de lagăr. El era folosit pentru a preamări, pentru a lăuda. Doar zona de divertisment era ceva mai liberă, dar şi aceea era cenzurată. Asta nu înseamnă că, în aceste condiţii, nu s-au produs opere de artă, chiar în zonele de cenzură. În clipa în care, în 1989, s-a spart zidul şi am intrat în neocomunism, iar “eşalonul doi” a devenit mafie, forţă economică, n-a mai fost nevoie de propagandă prin sectorul artistic. Valoarea a fost lăsată de izbelişte, nu mai prezenta nici un interes, căci capitalismul de grotă nu are nevoie de cultură.

“Haimanalele politice n-au avut nevoie de legitimarea prin artă”

S-a întâmplat atunci un contrafenomen care ţine de antropologia culturală: tot ce a fost pseudo-cultură înainte de 1989, tot ce a fost de proastă calitate (“Cântarea României” de exemplu, dar nu în totalitatea ei, căci s-au petrecut acolo şi lucruri bune), a ieşit la vedere, s-a cristalizat şi a creat o piaţă. O piaţă falsă, o piaţă a nonvalorii.

- A amatorismului?

- Nu, nu a amatorismului, pe care nu e bine să-l jignim, căci el reprezintă o fază a dezvoltării artistice. Şi eu vin din zona aceea. Aici e vorba de o piaţă a nonculturii.

- Caracterizaţi în câteva cuvinte noncultura.

- Promiscuitate, pornografie, kitsch.

- Ce s-a întâmplat cu valorile culturale? Cum au supravieţuit?

- Cum spuneam, oamenii noştri politici – haimanalele politice, de fapt – n-au mai avut nevoie de legitimarea prin artă. În aceste condiţii, marii artişti, dezamăgiţi şi deprimaţi, s-au retras în instituţii bugetare, cu economii de tip primitiv, în care toată lumea este egală. În zona de subzistenţă economică, mai exact. Iar în zonele performante, de televiziune să zicem, au apărut oameni de calitate îndoielnică din toate punctele de vadere.

- România e vinovată în totalitate de ce i se întâmplă pe acest spaţiu al culturii?

- Nu putem să aruncăm această vină numai pe spatele României, pentru că procesul de mitocănizare e internaţional. “Familia Bundy”, sitcomurile, toate cultivă instinctele gregare. Mitocanul internaţional şi-a dat mâna cu mitocanul naţional. Mai există şi o problemă de antropologie culturală: nivelul cultural al unei ţări are legătură cu gusturile conducătorilor politici şi ale liderilor economici. Ei bine, aceşti lideri, cei din ’90 încoace, vor manele, de fapt cultură de tip manea. Să nu se înţeleagă că aş avea ceva cu maneliştii, căci nu existenţa acestui tip de noncultură este problema, ci frecvenţa şi întinderea apariţiei lor la televizor, în zona divertismentului de proastă calitate, a băşcăliei, care a luat locul umorului.

“După 20 ani de imbecilizare, calitatea este respinsă”

- Care este, de fapt, diferenţa dintre băşcălie şi umor?

- Înainte de ’89, un Toma Caragiu sau un Amza Pellea practicau umorul, care este o valoare a inteligenţei. Ca orice act artistic –vorba lui Heidegger – umorul te trezeşte din rutină. La noi el a fost o armă de apărare şi de rezistenţă. Umorul are dimensiuni sacre, spre deosebire de băşcălie, care desacralizează totul. Băşcălia este de tip ateu, neantizant, ea îşi bate joc de orice fel de valori şi repere. Acest sistem demolant al valorilor, care aparţine omului mic, a ieşit în faţă. Şi atunci a început să se creeze pe bandă rulantă doar acest gen de divertisment, invocând ratingul. Ceea ce este un fals, atâta timp cât excluzi alternativa.

- Telenovelele fac parte din categoria incriminată?

- Telenovelele sunt specifice lumii a treia. Ele sunt nocive chiar şi pentru actori. Eu nu-mi acuz colegii, Doamne fereşte, pentru că săracii nu mai au unde să-şi practice meseria. Acceptă aşadar să joace în telenovele, amestecându-se cu amatorii. E ca şi când un neurochirurg ar avea mâna dreaptă un brancardier, care mai e şi murdar pe mână. Imediat se face infecţie. Prin analogie, aşa ajungi să vezi un actor profesionist înconjurat de doi-trei amatori. Şi ştiţi ce se întâmplă? Profesionistului îi scad reflexele, are loc o contaminare inversă şi toţi actorii par amatori. Revenind la noncultură în sensul larg, efectele ei sunt dezastruoase în timp pentru consumatori. Hrana aceasta surogat devine din ce în ce mai agresivă şi aproape o chestiune de şantaj. După 20 ani de imbecilizare, dacă oferi calitate, ea este respinsă, căci între timp s-a creat dependenţa. Vorba lui Socrate: piaţa este plină de lucruri de care n-am nevoie. Acum consumatorii au false necesităţi, false determinări.

“Au făcut din cultură un fel de rezervaţie”

- Spuneaţi ceva de alternative. Unele televiziuni au programe culturale.

- Este doar o mimare a alternativei. Şi când spun asta mă gândesc la TVR Cultural sau TVR Internaţional care sunt nişte catastrofe. Ei, săracii, nu înţeleg că actul de cultură este un organism plin de vitalitate şi nu ştiu să lucreze cu aşa ceva. Au făcut din cultură un fel de rezervaţie, un muzeu. Cultura înseamnă coeficient de putere naţională. Să ne uităm puţin la ţările civilizate. Şi acolo este o luptă acerbă între structurile de market şi cele culturale. Şi totuşi, cu excepţia unor canale super-elitiste cum este Mezzo, ei reuşesc să-şi managerieze inteligent potenţialul cultural, performanţele culturale, pe care le “injectează” în programele şi emisiunile Tv, alături de alte emisiuni, unde cultura funcţionează mai bine decât izolată. La noi programele culturale sunt îngheţate şi convenţionale…

- Ca la un parastas…

Chiar aşa. Şi-atunci, omul de cultură, artistul, care este viu, n-are unde să se ducă: la muzeu nu vrea, în partea cealaltă nu-l primeşte nimeni.

- V-aţi confruntat cu această situaţie?

- Bineînţeles. Eu am filmat la BBC, la RTL, în Anglia, în Franţa, peste tot, cu spectacole de pantomimă. În România nu am apucat să intru în nci o televiziune. Nu m-a primit nimeni, nici chiar în Televiziunea Română. Şi n-o spun ca să mă plâng, vă răspund la întrebare.

- Poate n-aţi insistat destul…

- Ba da. M-am înscris inclusiv la concursul de scenarii. Dar, vedeţi dumneavoastră, ei mă consideră tot out-sider, n-am fost ales. Au pus tot murdăriile lor ieftine, care le ilustrează perfect natura inferioară. Pentru că oamenii superiori sunt responsabili. De exemplu, dacă un om ajunge director al unui teatru naţional, sau al unei televiziuni naţionale, el este responsabil faţă de naţiunea respectivă. Şi toată strategia sa managerială trebuie să ţină seama de această exigenţă majoră, a interesului naţional.

“Există două culoare de jogging către cimitir”

- Ce strategie culturală ar trebui aplicată în România?

- O politică a certitudinii. Eu nu fac exerciţii socratice asupra mamei mele. Pe de altă parte, cum să faci exerciţiu de democraţie în valorile naţionale, punând-o pe Mădălina Manole alături de Noica sau Eminescu? Henry Coandă a spus că avem atât de multe genii că putem da cu împrumut. Este o certitudine. Iar certitudinile încep cu conştiinţa. Am fost debusolat pe vremuri, când un secretar literar de la Iaşi mi-a spus că Eminescu a fost şi poet. “Cum ŞI poet?” – l-am întrebat eu, indignat. “Păi da, mă, că a fost mai întâi o conştiinţă”. O afirmaţie care face cât toată istoria literaturii a lui George Călinescu.

- Ce perspective avem să ieşim din situaţia în care suntem acum?

- Ştiţi ce coeficient de inteligenţă şi de talent are poporul ăsta? Vă rog să mă credeţi, pentru că vorbesc în cunoştinţă de cauză, în două săptămâni Televiziunea Română poate deveni, în materie de divertisment, cea mai performantă din lume. Ceea ce, evident, nu se va întâmpla, din cauza acestei dictaturi a nonvalorii.
Dar vine o generaţie foarte bine înarmată genetic împotriva acestor rechini, care le va pune mari probleme peste 10-15 ani. Asta este, în cultură depunerile sunt lente. Mai ales că acum avem o şcoală de teatru distrusă, o ciupercărie de academii de teatru din care actorii ies fără pregătire şi fără perspective… În momentul de faţă există două culoare de jogging către cimitir: pensionarii, care sunt morţi de vii, şi tinerii, care sunt deja pensionari.

- Există alternativa emigrării…

- Da. Şi asta este, de fapt, criza tineretului de la noi: din zece inşi nouă pleacă afară. Iar problema este că ei nu pleacă din cauza banilor, ci din cauza imposibilităţii de a se manifesta. Această criză a potenţialului care n-are unde să se manifeste, a fost creată de nonvalorile iresponsabile din România, care nici măcar nu-şi pun problema ce face tineretul după ce termină şcoala. Iar reacţia acestuia de a pleca, este corolarul replicii vulpii din “Micul prinţ”: “Dacă vrei să fim prieteni, îmblânzeşte-mă, educă-mă. Dacă m-ai educat, eşti responsabil”.

- Deci, încă o dată, există o soluţie de supravieţuire?

- Noi, ca popor, pentru a supravieţui, trebuie să ne retragem în munţi – în cultură. Altfel ne calcă gorilele cu Jeep-ul.

O zi in care nu sunt

2010-04-25T23:46:00.000-07:00

Azi am o zi in care parca nu sunt, nu sunt aici, nu fac ceea ce fac, nu sunt la lucru, nu sunt doar un negru pe plantatie.

Nu stiu daca mai au si altii zile din astea, dar e prima zi la realitatea care nu are nimic a face cu mine dupa cateva zile in care am simtit ca traiesc din nou. Eu care mereu sunt pe faza, azi am senzatia ca totul se intampal pe langa mine, e ca si cum m-as uita de la mare distanta la un film mut despre care nici macar nu sunt curioasa. Vad ca am multe mailuri in inbox, pe semne trebuie sa fac multe lucruri azi. Pe unele le-am citit deja, nu am habar despre ce erau. Nu stiu daca am probleme de concentrare sau daca pur si simplu azi nu-mi pasa.

Drept e ca am si senzatia oarecum distractiva de infractor sau asa ceva. Sunt mega sigura ca azi am sa stau toata ziua cu castile in urechi si dusa in lumea mea cum nu am mai fost de multa vreme si am sa lucrez minimul necesar in cel mai automat mod cu putinta, fara sa stiu ce lucrez si cum.

Inca nu-mi pot da seama daca e o zi buna sau nu, dar pana una alta am sa incep cu o pauza de cafea si fumat. Am zis eu vreodata ca-i rau Luni?

Festivalul Dramaturgiei, partea a 2-a ( prima va urma)

2010-04-13T23:26:00.004-07:00

Aseara am fost cu draga mea Delia sa vedem Depeche/ Dance la Festivalul Dramaturgiei.De cum am vazut programul era cam greu sa rezisti tentatiei: Depeche, Dans, Mazilu... Tare m-am bucurat ca ne-am luat saptamana trecuta beletele si ca mai erau locuri unul langa altul.

Asa, pai fiind marti, era ziua mea de stat la terasa in unirii ca doar am stabilit-o deja de ceva timp. Daca eu am stabilit-o, trebuie ca a plouat ieri ca de obiecei martea. Am zis, nu-i bai, stau in Square sau ceva daca nu se potoleste si oi citi pana imi incepe programul artistic. Ei, uite ca se potolise si am putut sta la terasa mea la care stau mereu ca-mi place de ea si-mi plac comodele ei scaune textile. Nu stiu altii cum sunt, dar pe mine tare ma linisteste sa stau asa la bere, privind in jur si citit de una singura macar o data pe saptamana. Imi plac la nebunie studentii de la Arte care-mi amintesc de mine cu adevarat, artisti care mereu se gasesc la orele acelea in Unirii. probabil ca ma regasesc cumva in ei. Dupa ce berea neagra a fost exterminata, se facuse deja ora 18.30, era cazul se ma indrept spre National.

Delia ma sunase nush de ce, dar eu cu Unkle urlandu-mi in ureche nu percutasem. Si uite-o ca apare imbracata ca o adevarata profesoara, usor sexy, drept e ca. Isi cauta si ceva eleve, stie ea ca nu-mi plac copiii astia, dar o iertam ca e mica si naiva. De fiecare data cand merg la teatru sau asa ceva sunt usor frapata de contrastele de la intrare, de diferitele generatii, vestimentatii, atitudini... E un inexplicabil ghiveci cu un usor aer romantic, poate imbacsit uneori.

Intram si clar NE trebuia la toaleta, unde clar era coada. Depasim momentul, ne cautam locurile, la care Delia ma intreaba" Draga, dar de ce avem noi locuri chiar in randul 2, nu e prea in fata?", eu senina raspund " Draga, numai pe primele doua-trei randuri erau beletele cu 25 de lei, iar in rest 50 si 100 :( ", ea din nou " Bine, draga, daca e asa :)". evident ca eram prea in fata si ca fiind vorba de dans, erau destul de dese ocaziile cand trupa avea activitati ceva mai apropiate de sol mai in spatele scenei iar noi nu puteam decat sa ne intrebam daca au plecat, mai sunt acolo sau oare ce se intampla? In afara de partea asta, hai sa vedem ce era fain, ca doar de aia ne-am dus.

1. Decorul: ma asteptam sa fie un ecran sau ceva in fundal pe care sa se poata face proiectii. De data asta am remarcat ca nu au mai fost proiectii siropoase, punct ochit.Inca nu am vazut vreun spectacol de-al lui Mazilu in care sa nu apara asa ceva. De data asta era compus din cateva panouri care s-au mai tot miscat pe scena. In unele parti au mai aparut si obiecte sugestive, Depeche gen, si inca unele reusite, dar m-au scos din sarite chitarele gonflabile la un moment dat si, desi am inteles-o oarecum, partea de bling bling spre final.

2. Costumele: foarte in ton, dar avand in vedere ca Mazilu e mare fan asta era de la sine inteles. Cel mai mult mi-a blacut una bucata tipa semi-anorexica, foarte gratioasa, imbracata in pantaloni gri de stofa,peste care avea un port-jartier de lac negru, vesta la fel si o bluza de dantela neagra.

3. Muzica: am ascultat Depeche, dar vai, cine s-ar fi asteptat? No comment here, eram in transa in privinta asta, adica omul stie si pace buna.

4. Dansul in sine: am prins cateva momente deosebite, atat de grup, cat si duet sau solo-uri. Acuma, aici opiniile mele sunt de tot felul. Cumva imi place, cumva nu-mi place cum da Mazilu inconjurat de orice trupa cu care vine ai carei membri sunt mult mai tineri decat el. Omul e priceput, dar parca aseara de cateva ori i-am simtit o oarecare greutate in miscari. poate a fost doar impresia mea, nu sunt sigura.
Mi-a placut ca intr-un fel sau altul fiecare din trupa a avut o bucata " a sa" ca sa-i spun asa. Era uimitor sa vezi un cu totul alt tip de dans pe muzica asta si sa o simti astfel. Aveau toti o usurinta in miscari si o continuitate extraordinare. Tare fain a fost un duet al lui Mazilu cu fata in gri, acolo parca s-a simtit o conexiune aparte, pluteau cumva.

Ce ma supara la spectacolele lui Mazilu cand e vorba de trupe maricele este ca reuseste sa induca o stare, sa creeze o atmosfera si sa te faca sa intri in joc, dupa care, spre sfarsit, inevitabil apare un moment de grup care nu-mi place, e asa un moment gen pace si fericire pe pamant, let's make love, not war, pink is great sau cam asa ceva. E ceva ce mie imi aduce a kitsch, ceva ce-mi cam strica starea. Aseara asta a constat in minunatul moment de grup acnd toata lumea canta pe scena.
Pana una alta, dupa Remember am zis ca nu mai merg ever sa-l vad pe Mazilu, asa am zis si aseara suparata pe bucata de final, dar cred ca-mi trece iara.

Dupa aplauze si toate alea alea de rigoare, am dat sa plecam, Delia avea de mers la o piesa la Sala 2 unde trebuia sa ne vedem si cu Tony. Deliei i s-a facut tare rau si a mers acasa, iar eu spre Sala 2 sa-l anunt pe Tony, ceea ce am si facut.

Bun, ear deja cam 21.00 sau asa ceva, tramvai din fata de la Bega, inghetat in statie, dar pana la urma, al patrulea tramvai era al meu, am urcat, si m-a pus naiba sa ma uit pe geam inainte sa plece pe partea cealalta a drumului...Uite asa mi s-a dus mie starea de bine. Uite asa de fiecare data cand se intampla ceva bun, cam pe cand ii aproape gata vad pe cineva sau ceva ce nu-mi pica bine si care sterge tot binele. Pana una alta m-am dat cu curul de pamant.

Ah, vineri vine gasca de la Bucale, gen Stroe si Cosmineanu, dear party girls, le servesc concert Blazzaj si apoi, daca se poate, Bunker. Si asa saptamana viitoare lucrez in week-end si nu pot iesi vinerea.

To be continued cu partea 1...

In cat timp ne putem indragosti?

2010-04-10T07:11:00.000-07:00

Tin minte un post de-al lui Richie in care zicea ca stie dupa primele minute ca ar putea iubi o persoana. Am fost atunci de acord cu el si sunt inca si acum. Problema e, dupa cum zice si el, cum sa procedezi ca sa nu sperii omul?
Ma intreb, oare cine si pe baza a ce determina in cat timp ar trebui sa te poti indragosti? E ceva asa gen, o luna, un an sau asa ceva matematic? Fara suparare, eu sunt cel mai matematic om, insa la lucruri realiste, la ceva ce se poate planifica si asa mai departe. Cand vine vorba despre suflet, nu am niciun raspuns. El functioneaza dupa propriile reguli pe care refuza sa mi le impartaseasca.
Stiu dupa cateva minute de privit doar ca m-as putea indragosti, stiu daca mai si vorbim un pic si vorbim de parca am fi vorbit mereu, stiu ca ne-ar putea fi foarte bine sau ca mi-ai putea face mult rau, poate mai mult decat cel dinaintea ta acum cativa ani, ani in care m-am chinuit sa ma vindec.
E ca si cu partea aia de aventuri, imi pare rau, nu o sa te las sa ma saruti sau sa ma iei de mana sau sa-ti pui bratul in jurul meu daca nu cred ca ar putea fi ceva frumos, daca nu cred ca ai putea sa-mi placi nespus. Acum multi ani intr-o camera la Sighisoara imi povestea Delia cum partea cu indragostitul vine pe parcurs, cum in timp iti dai seama daca esti cu o persoana potrivita sau nu. Nu am putut sa o inteleg atunci si nu pot nici acum. Am incercat o data cateva luni sa astept sa vina indragosteala fiind cu cineva incercand sa ma vindec de altceva. Culmea e ca a ajuns sa fie cea mai lunga relatie a mea si da, a fost greu cand s-a terminat, dar ea nici nu ar fi trebuit sa inceapa.
Uneori poate nu stiu dupa cateva minute, uneori e ceva legat de cineva pe care il stiu de ani de zile, uneori sunt cateva iesiri, nu e nicio regula, dar stiu doar ca nu as suporta sa am de-a face cu cineva de care nu am inceput deja sa ma indragostesc. Sunt sigura ca marea dragoste vine pe parcurs si ca asa incepe adevarata incercare, dar insa nu vad de ce sa incerci ceva daca sufletul tau nu simte niciun tremur?
Imi amintesc ca la un moment dat trecusera vreo 3-4 ani fara sa fi avut vreo tangenta cu nimeni, dar o data m-a intrebat cineva, bun, asta nu inseama ca nu te mai pupi cu lume pe la kefuri sau din astea, nu? Bineinteles ca asta insemna, nu intalnisem pe nimeni care sa ma faca se tresar. Andreea mea zice ca sunt an emotional sponge si sunt sigura ca are dreptate.
Ce nu stiu eu si nu inteleg e oare ce e de facut, cum sa ascunzi sau sa nu ascunzi ca te poti indragosti asa, cum sa fi cu masura, cum stii cand e OK sa te deschizi in fata celui in cauza. Se poate ca traiesc intr-o lume a mea, dintr-o alta epoca, cu alte principii, cu alte valori, se poate am un cap bun, dar sufletul i-o trage de fiecare data.
In cat timp ne putem indragosti? Nu ma intreb in cat timp se indragostesc oamenii normali, am renunta de multi ani sa mai cred ca ei exista. A, si ar mai fi ceva, in cat timp ne putem dezindragosti? La mine cele doua par a fi invers proportionale ca durata, pare sa treaca o vesnicie pana sa-mi treaca, dar de trecut de tot nu-mi trece niciodata. Nici acum nu pot vedea de exemplu baiatul meu din anul 1 de facultate cu cineva fara sa simt macar o urma de tristete, de suparare. Poate sunt ca o caracatita egoista, teatrala, dramatica, dar toate astea imi vin inconstient si nu am reusit niciodata sa le controlez.

Cum o iau oamenii razna de la prea mult amor

2010-04-07T23:52:00.000-07:00

De o vreme tot vine subiectul asta in discutie referitor la cum s-a mai schimbat X sau Y sau cum nu i-am mai vazut de multa vreme sau cum se casatoresc oamenii sau cum fac copii.
Pot doar sa incep de la mine, dar leapsa merge mai departe. La mine se cunoaste ca trebuie ca mi s-a pus pata pe careva cand am din cand in cand fluturi in stomac precum o adolescenta zurlie, cand pot fi eu insami cu acel cineva fara sa ma tem ca asta nu ar da bine, cand ne putem intelege fara sa explicam nush cate ore orice chestie simpla, cand dau de un umor cat de cat similar cu al meu si pot rade cu pofta cu orele, cand ma tem ca daca sunt prea deschisa( cum sunt in mod normal) o sa-i para ca nu-mi pasa si ca daca sunt prea nice( ceea ce am cam uitat cum se face) o sa-i para ca-l sufoc, cand pot sa tac o vreme si sa fie o vreme buna, cand ajung sa ma fastacesc uneori ca si cum nu as sti ce sa spun, cand mi se intampla sa fiu atat de agitata incat gandesc una si spun alta, cand lucrurile sunt faine, dar eu de frica dau cu batzul in balta adesea spre final, cand acel careva ma face sa vreau sa fiu o persoana mai buna( asta am copiat-o, dar se aplica), cand... Despre asta insa poate altadata...
Avem prieteni sau prietene care au fost mereu in cate o relatie, oameni pe care esti obisnuit sa-i vezi in compania cuiva, atat de obisnuit incat daca ii vezi singuri esti aproape dezorientat, nici nu prea stii ce sa le zici. Deci zic, in ultima vreme tot se ajunge cu discutia la acei oameni. Domle, eu sunt adepta faptului ca avem si prieteni comuni si ca iesim si numai pe curul nostru din cand in cand. O simbioza 24 de ore din 24 pe termen lung mi se pare bolnavicioasa, mi se pare ca uite asa se ajunge de la mare amor la o relatie bazata pe dependenta, pe naiba mai stie ce.
Ma inspaimanta uneori oamenii astia, nu ma astept sa ramana party animals sau asa ceva, dar nu inteleg de ce ajung sa piarda total contactul cu realitatea. Daca cumva(sau mai bine zis cand) se alege praful de relatie, vezi unul-doi oameni ca picati de pe luna, oameni care nu mai stiu ce-i cu ei, care au rupt-o de mult cu prietenii, care nu stiu ca s-au mai deschis nush care birturi in ultimii ani in oras, oameni care ma sperie.
Aici am sa fac o remarca, in alte dati am fost prost inteleasa. Nu-i critic, nu-i judec, pur si simplu nu-i inteleg, poate ii chiar invidiez oarecum uneori, dar drept e ca-mi si fac griji pentru ei de cele mai multe ori. Imi pare rau uneori ca stiu ca daca omul e in filmul ala, orice as spune eu sau face, nu la-r putea face sa reia legatura cu realitatea.Ar mai fi de zis, mai ales ca eu am un drac in fund care ma face sa-mi bag mereu nasul si sa incerc sa zic, hey, my friend, ai o problema...
La toate astea D a mea zicea ca sora ei a gasit o explicatie. am ras cu lacrimi cand am auzit-o, desi nu e ea chiar numia funny. Zice"mai, D...., eu am impresia ca tu cand te indragostesti, iti intra un pitic in cap si-ti ia mintile si le tine la el. Sa stii ac si la mine mai vine piticul ala, dar mi le da inapoi, macar o parte din ele, destul de repede"( sa-mi fie cu iertare daca e denaturat citatul). poate asa o fi, nush ce sa zic...
Mai zilele astea numai ce am iesit cu Vesna, ea fiind pe vremuri cu restul artistilor neintelesi. E acum maritata,are un copil. Bun pentru ea zic, dar nu inteleg nicicum domle, eram cu ea in Scart si parka o luase razna. Mi-a parut rau, zau asa, era speriat ca de bombe, ca ea de cand nu a mai iesit, ca poate e schimbata, ca nu o mai stie lumea. Meh, clar e ca daca alegi o viata casnica, alta-I treaba, dar macar atunci sa te stiu domle ca nu ai complexe din cauza asta, ca nu te scuzi in fata societatii. Am calmat-o eu clar, dar fenomenul e acelasi…
Si uite cum o iar razna oamenii de la prea mult amor.
Toate astea-mi amintesc de o replica din Matrix, gen ” e uimitor ce asemanator e tiparul iubirii cu cel al nebuniei”( again, nu fac pe nime nebun, ca n-oi fi eu mai breaza)

Iarasi sentimentul ala de bine

2010-03-29T05:35:00.000-07:00

Incep sa-mi fac griji de mine ca parca iara am o senzatie de bine care pare sa ma tina.

Am avut o sambata exact ca in vremurile facultatii, mers la teatru la 24 de ore, jucau Imago pe care pe atuncea i-am descoperit, am ramas apoi la party la CS ca pe vremea Festurilor cu canatre folk si alea, alea.

Am fost sa-i zicem lui Scartz La Multzi Ani acu ca a facut un an, acolo aceeasi lume faina si cunoscuta.Am avut un ciudat sentiment de siguranta si caldura, ca si cum nu mai trebuia sa make a point sau sa ma apar mereu. Ce mai, foarte frumos...

Ne-a pus naiba insa sa merem apoi spre Unirii unde s-a cam dus naibii senzatia asta de bine, in Unirii unde atatia ani mi-a fost bine, dar und emi-am si "luat-o in freza" zdravan de cateva ori. Pacat, se mai poate merge civilizat acolo doar vinerea la Silvana, eu insa nu mai pot mere atunci acolo, no way vinerea...
Ma rog, dupa multa suceala si invarteala cred ca a ajuns sa fie boring, dar nu asta e ideea, ci faptul ca zilele astea-mi amintesc de mine, parca ma dezmortesc cumva.

O sa fie si faze ciudate caci se va umple orasul de cupluri care arunca in fata noastra amorul lor exagerat, dar trecem si peste asta.Nu cred ca pentru a fi om trebuie sa existe un El sau o EA langa tine, primavara e ceva mai mult de atata, omul e ceva mai mult de atata.

Ieri cand m-am trezit era late ca se furase o ora, dar eram bine.Zi cu zi incepe sa-mi fie un dram de bine, ins atrebuie evitat orice contact fatal.

Cred ca am sa incep sa "zac" ceva mai des in Unirii si in Scartz acum cu zilele astae insorite, chiar daca tampii astia de la job or sa ma intrebe iar"Dar cu cine mergi?", oare nu sunt eu om destul? oare chiar oamenii is asa de spalati pe creier incat cred ca exista numai prin raportare la ceilalti?
Incep sa devin acra din nou, asta-i bine, ah, daca m-as si certa cu vreo fiinta inteligenta zilele astea aproape ca as putea spune ca sunt multumita.
E sentimentul ala de bine, cum zic :)

Metallica si Sziget la Budapesta

2010-03-24T03:52:00.000-07:00

Ok, de ceva vreme tot aman sa scriu postul asta, dar azi a venit THE DAY.
Azi vorbim despre concerte, unele dintre putinele kestii care ma fac sa ma simt eu insami cu adevarat, care-mi dau fiori pe spinare, care-mi fac bine chiar daca vin acasa de pe drum rupta de oboseala, jegoasa si racita.
Cel mai cel mai cel mai frumos moment din viata mea a fost...nu, nu, nu unul cu boys, ci concertul REM de la Sziget din 2008. Imi amintesc tot de parca ar fi fost ieri, eram in primul rand si plangeam de emotii ca un copil, erau niste trairi tare intense.
Uite ca anul asta mai imi indeplinesc cateva dorinte, dintre care prima va fi in mai la Budapesta, la Metallica. Am sa fac un mini concediu acolo din 13 pana in 16 mai. Deocamdata merg singura si stau la hostelul la care stau mereu acnd merg la Budapesta. De abia astept si drept e ca daca s-ar popula postul asta si as mai lua ceva lume la bord cum a fost la Sziget anul trecut nu m-as supara deloc.
Metallica deci...probabil ca au trecut un pic vremurile alea, dar numai ideea ca am sa-i vad imi da o stare de bine de nedescris.
Azi ne-a zis Ovi si despre primele trupe confirmate la Sziget anul asta. Well, cand am vazut Muse am stiut ca tre mers si anul asta, de abia astept. Sper sa merg cu o paret macar din aomenii de anul trecut ca zau ca au fost misto, combinatie de Ardeal, Banat si Bucale...ah, dar despre asta presimt ca voi mai scrie.
Hai sa mai si lucram azi acu ca incepem sa ne simtem bine in pielea nostra.

Cand ti-e bine din senin

2010-03-18T00:48:00.000-07:00

Da, da, eu zic asta, dar relax ca vine si un post cu multi de NU, dar sa revin...
Sunt situatiile alea planificate sau nu( uneori si planificatele) care ies bine, ies altfel decat ti-ai imaginat, dar tare bine. Am avut aseara una la concert la KUMM unde am mers cu hoarda de fete, gen Andre si Oana. Nu stiu niciodata daca muzica, oamenii, eu sau ce anume, dar apar uneori situatii din astea ca-mi dau o stare de bine, o stare de eu insami pe care uneori o am asa rar ca am si uitat de ea.

Trebuie ca stie toata lumea momentele astea speciale, eu in ultima perioada le-am cam avut la concerte, dar nu e necesar un concert pentru asta, nu e necesar decat macar sa ai prin preajma unu-doi prieteni apropiati si sa se nimereasca sa va simteti bine.

De obicei sa lasa cu ras, ras din ala cu dureri de burta cum poti rade numai cu oameni fata de care sti ca nu trebuie sa te sfiesti al nimica.Una excelenta cu ras mi-o amintesc cu Andre, Belei si gabi la concert la Manufactura acu vreo 2 luni. Eu eram cu nervii cam la pamant in ziua aia, dar naiba stie cum ca ne-am dus la un concert, nu am prins mai nimica din el, dar am stat si am ras de am zis ca mi se face rau. Parca treaba asta e si mai faina daca se pun la un loc prieteni acre nu se prea stiu intre ei si acestia ajung sa se inteleaga. Asa a fost si atunci, stiu ca stateam duap bauturi la bar cu Belei pentru fetele noastre si ne uitam de la distanta la ele la masa cat is de faine si cum rad si ne gandeam cat suntem noi de norocosi ca le avem si ce misto ca se inteleg intre ele asa.
Cam in aceeasi combinatie plus Adina si Oana si alta Oana si tot asa am fo noi si la Tapinarii unde clar se rade, desi marea parte a fazelor le cam stim, dar e un misoginism acceptabil.

Mai in vara era numai cate vreo bere la Scart in hamac cu X sau Y sau asa ceva...

Uneori momentele astea apar parca mai rar iarna, insa incepand cam din martie-aprilie ele nu fac decat sa-mi lumineze viata. E ceva oarecum ciclic, dar un ciclu fain, sunt 24h de teatru la Thespis de ziua teatrului, e Fest-ul, sunt tot felul de chestii din astea unde ma intalnesc cu oameni pe care nu i-am mai vazut de multa vreme, sunt faze la care ma simt ca in facultate din nou.
E senzatia aia pe care mi-o dau oamenii mei din lumea mea care ma stiu si stiu ca eu mereu am ceva de comentat, care-mi inteleg umorul negru si care la randul lor au un umor de doamne ajuta, e ceva, nu stiu exact ce...si totusi uneori mai apar si momentele alea rele, ele apar mereu, au fost si aseara, lipseste ceva, dar ei, prietenii ma stiu si le inteleg si mergem mai departe sau macar incercam.

Uneori ma intreb ce m-as face fara ei si fara momentele acestea, fara dramul de bine...Pfuai, cred ca deja am devenit cam prea mieroasa, dar saru'mana ca existati si ca ma suportati, eu una in locul vostru nu stiu daca as face fata mereu, ca eu vin mereu cu un pachet de probleme pe care mi le fac cu mana mea si niciodata nu invat nimica din ele, multumesc ca nu ma judecati si trageti de mine sa ies la suprafata.

Si totusi...

2010-03-07T22:43:00.000-08:00

...avea Belei dreptate, tot week-end-ul am simtit dureros nevoia de a scrie, dar de abia m-am induplecat pe ieri asa sa cobor din pat. Nu pot decat sa ma intreb ce faci cand cutia Pandorei se goleste de tot, da, da, adica nu mai e nimica pe fundul sau.

Imi amintesc de cand am trecut prin vremuri grele, vremuri foarte grele la modul fizic, la modul de ca ma intrebam oare cat mai pot cara. Acum ca ma gandesc la ele, nu-mi mai par asa grele, sau poate nu-mi mai par asa grele cele de acum? Naiba stie, eu una cu siguranta nu.

E ca si cum pe parcurs, la fiecare hop trecut se mai pierde o bucatica din mine. Am pierdut deja atatea, am pierdut cand am renunta la ideea de arte, cand mai rau, am renuntat la arhitectura, cand a facut mama cancer, cand umblam cu ea pe jos noaptea sa faca radioterapie, cand am ajuns sa am joburi care nu au mai nimica in comun cu mine, cand a venit M sa-si ia bagajele de la mine cu noua iubita, cand minunata mea relatie platonica cu F s-a dus naibii, cand S asa, cand cu P asa,cand am zburat de la Conti, cand V mi-a zis ca he wants out ca sa nu mai plateasca tribut emotional, cand sarbii au dat faliment, cand, cand, cand...

E ca si cum m-as fi specializat in datul cu fundul de pamant. Norocul meu e ca sunt obisnuita si ca de fiecare data apar de peste tot oameni, prieteni care trag de mine, care ma respecta si ma incurajeaza sa ma adun. Mereu ei imi zic ca eu sunt printre cele mai puternice si OK persoane... ce nu stiu ei este ca incep sa devin fantoma acelei persoane despre care ei vorbesc.

Mereu imi promit sa nu ma mai entuziasmez, sa nu-mi mai placa, sa nu-mi mai pese, fie ca e vorba de planuri, de munca, de partea personala...vezi sa nu, asta sunt eu, desi reactionez adesea aparent rece sau asa ceva. Pacat doar de bucatile din mine pe care le-am tot lasat pe drum. Poate apar altele noi, poate nu apar, mi-e dor de cele lasate oricum, ma doare durerea lor cand au fost amputate...

Una scurta

2010-03-04T23:51:00.000-08:00

Am patit o faza ciudata zilele astea, zice amicul Cristi Belei"Vad ca nu ai mai scris de ceva vreme.Stiu ca ma uit cam zilnic, ma uit si zic, ah, nu a scris, inseamna ca-i merge bine".

Probabil ca are dreptate, probabil scriu cand nu-mi merge bine, dar drept e ca daca ar fi sa fie asa ar cam trebui sa scriu zilnic. Mi se intampla de obicei sambata sau duminica. De-o vreme am cam stat pe acasa, nu mi s-a mai prea intamplat. Zilele astea am sa ies cred. Sper sa mai aiba de asteptat Belei o vreme pana scriu.

Blestemul zodiei, bipolarii perfecti...

Teoria oamenilor facuti sa fie fericiti

2010-02-21T14:13:00.000-08:00

Eu am avut mereu o teorie, e ca o supapa cred, o teorie a oamenilor facuti sa fie fericiti.
Treaba eu mereu am zis ca sta asa, exista oameni facuti sa fie fericiti si oameni care nu au aceasta menire.Sa detaliez...
Cred ca exista oameni care sunt facuti sa fie fericiti, oameni care de la nastere stiu ca lor le va merge bine. Acesti oameni duc o viata relativ normala si au menirea si dreptul sa fie fericiti, sa-si gaseasca implinirea in dragoste, eventual si cariera. Cum se recunosc acesti oameni? Ii stim cand ii vedem, nimic mai simplu, trebuie ca toata lumea ii stie. Au ca o eticheta in frunte care zice"Mie imi va merge bine".
Ok, lasand gluma la o parte, au totusi niste semne distinctive. Acesti oameni reusesc aproape in toate, ei stiu ce vor de la viata asta si le cam merge dupa planul lor. Ii vom gasi mereu in compania unei persoane cu care le este pe bine, cu care sunt fericiti. Poate ca nu se vor opri la aceasta persoana, dar la un moment dat vor gasi acea persoana care sa ii intregeasca. Ii recunoastem usor pentru ca par a zbura mereu pe un norisor, pentru ca ei stiu si pot si au. Partea buan este ca cu unele exceptii, ei chiar merita sa fie fericiti si nu poti decat sa recunosti asta si sa te bucuri pentru ei.
Acum ca am stabilit ca acesti inzestrati ai fortunei exista, trebuie ca mai exista si altfel de oameni.Clar, aceia sunt cei care nu sunt meniti sa fie fericiti. A nu se face confuzie cu oamenii care sunt meniti sa fie nefericiti, nu, nu e neaparat cazul... e vorba doar de oamenii care nu exista pentru a fi fericiti. Acestia probabil au alte meniri. Cu putin noroc in marea lor majoritate sunt oameni inteligenti si gandesc mult prea mult. Au cum s-ar zice aceasta suferinta a ganditului. In general ei au menirea sa faca altceva, ceva pentru ei, pentru altii, oricum ceva ar trebui ca sa poata face, dar sa stea calmi la aspiratii de fericire care nu sunt de nasul lor. In cel mai bun caz vor manca faramituri de la masa celorlalti si cam atata.
In mare cam asta e teoria mea, teorie pe care o am de ani de zile... Cunosc foarte multi oameni din prima categorie, dar stiu si cativa din ce-a de-a doua. In mintea mea insa era bine ca am stabilit cum ca uneori, dar foarte rar si cu multe derogari, oamenii din categoria doi pot trece in categoria unu. A aparut o problema, nu am intalnit in realitate oameni care sa si reuseasca asta, insa am intalnit in ultima vreme tot mai des oameni din categoria unu care risca foarte tare sa cada in categoria doi. Se prea paote ca sunt nebuna, dar eu am pe bune de ani de zile in cap teoria asta si mi se mai si pare una perfect justificata, ea macar justifica cumva...
Tin minte cand i-am povestit Deliei mele prima oara acum vreo 6-7 ani despre teoria asta. Draga de ea, se uita usor speriata la mine. Acum dupa multi ani, tot vorbind cu ea si oarecum tot de asta, incep sa adaptez teoria sau macar sa-i adaug noi elemente.
Un pesimist, negativist convins se simte cel mai rau, cel mai incomod, cel mai ciudat si nelalocul sau daca pare sa ii mearga bine...vreau sa zic pe partea asta a fericirii sau macar a semi-fericirii sau asa ceva. Daca i se intampla din astea, omul asta o ia un pic razna, scapa de sub control, face rau, bine, foarte rau, ciudat, nu stie ce sa faca, se impiedica, se intreba de ce si cum, poate mai face un pic bine, apoi e paranoic, apoi...ce mai, omul e pierdut.Daca nu v-ati prins pana acum, el e omul care nu este menit sa fie fericit. Nope, el nu va fi niciodata...
Acum, mai exista si pozitivistii, optimistii sau asa ceva. Ii stim cu totii, desi eu una personal nu-i inteleg, dar probabil ca daca ma gandesc la Delia mea, pot spune ca in secret ii invidiez.Oamenii astia emana bine, stare de bine, sunt ca un burete pentru ce e bun pe lumea asta. Ei fac cariera si s-au nascut sa fie fericiti. Ii poti recunoaste de la o varsta destul de frageda. Ei vor sa fie in viata aia, aia sau cealalta, se vor casatori pe la varsta de..., vor avea cam X copii pe care deja stiu cum are sa-i cheme, se vad chiar si bunici, evident langa persoana cu care s-au casatorit( nu exista divorturi, despartiri sau trai in concubinaj).
Bun, oamenii meniti sa fie fericiti de obicei si ajung sa fie, ii vedem, unii deja pe la 25-30 de ani ajung sa-si atinga aceste obiective, incep sa ne cheme pe la nuntile lor, botezuri si alte chestii hidoase. Desi poate vorbesc urat despre toate astea, le vad ca pe ceva bun, sunt oamenii pentru care e facuta viata normala sau cam asa ceva. Eu nu cunosc prea multi, dar pe cei pe care ii cunosc, ii stiu de multi ani si din fericire evolueaza cum ar trebui.
Acum, de ce zic eu ca teoria mea a ajuns sa aiba nevoie de adaptari...pai, descopar un fenomen pe care nu il luasem in calcul, unul care ma sperie ingrozitor. Zic ca cunosc putini oameni meniti sa fie fericiti, pai, cam asa e. Sunt si mai putini cei pe care-i consider prieteni buni, iar pe astia incerc de cand ii stiu sa-i convertesc pe "calea cea buna" a pesimistului convins. Disputa asta exista dintotdeauna, dar ea e faina asa cum e si e bine ca oamenii sa-si mentina pozitiile, la o adica nu-mi doresc ca ei sa se schimbe, eu cu cine m-as mai contra in cazul asta?
Ei bine, undeva viata asta a cam dat-o in bara, ea incepe sa-si piarda din putinii ostasi meniti fericirii. Cum am zis, astia sunt suferinzi de optimism, ma cam scot ei din sarite, si nu cedeaza orice ar fi. In ultimul timp am vazut cativa cedand, i-am zis Deliei zilele trecute, mai, tu devii EU...m-am trezit a doua zi si mi-am amintit de asta, ma durea aproape fizic. Asta nu vreau sa o mai accept. Sunt oameni meniti sa fie fericiti, sunt putini, nu e voie sa treaca de partea cealalta.Mereu am zis ca poate, poate, o data la multeeeeeeeee cazuri, un om care nu e menit sa fie fericit ar putea accidental si fara sa-si dea seama sa treaca de partea cealalta si el din greseala si poate sa si ramana acolo. Reversul insa din start nu avea cum sa se intample. Nu pot sta cu mainile in san si sa ma uit cum acei putini trec de partea acelor multi. Cand naiba s-a intamplat asta? Oricum situatia nu era echilibrata, dara macar stiam ca e posibil pentru acei putini...
Se prea poate ca minunata viata are un simt al umorului mai negru decat am eu si zau ca umorul meu nu e prea pink...

Drumuri inainte si inapoi

2010-02-20T12:11:00.000-08:00

Eu calatoresc rar, am probleme cu drumul, am probleme cu mine...Niciodata nu pot sti daca de data asta va fi bine sau rau, daca voi suporta sau voi ceda.
Acum am fost in Ungaria, mie imi place acolo, chiar daca de data asta era legat de job.Eram incantata si inca sunt.Ciudat e insa daca stau sa ma gandesc la toate starile prin care trec pana la plecare, pe drum incolo si apoi pe drum inapoi.
La inceput sunt confuza, apoi imi place ideea, apoi nu-mi mai prea place, apoi imi place si mai mult, incep sa-mi fac un plan, apar scenarii posibile, vine drumul.
Drumul nu e niciodata la fel si cu siguranta nu e cum m-as fi asteptat.Drumul e mereu ciudat daca e facut cu masina.Am mers ore intregi cu oameni pe care de abia daca ii cunosc.Ma simteam singura.Ma simt uneori asa si cand sunt pe drum cu oameni pe care ii cunosc.
Cred ca sunt tare egoista totusi, am cumva senzatia ca oamenii din jurul meu imi rapesc din experienta mea intima cu drumul, cu evadarea, cu calatoria.Simt asta uneori si la concerte sau la alte lucruri pe care vreau sa le fac in mod deosebit.Poate nu ma pot concentra pe mai multe o data...uneori imi pun doar castile in urechi si ma rup de cei din jur, numai ca asta nu se prea face.
De data asta a fost un drum bun, peste asteptarile mele.Am descoperit mult bun simt la oamenii cu care eram.Mereu am zis ca asta e un mare avantaj al negativistilor cronici ca mine, traiesc mult mai intens lucrurile bune.
Am stat putin acolo, mult prea putin si mie nu-mi plac calatoriile scurte, nu-mi plac lucrurile facute la repezeala, cu graba, cu presiune.A fost ciudat sa dorm asa din senin departe de casa, departe de Pufilica al meu, undeva, nu stiu unde.A fost ciudat insa si sentimentul de libertate totala aparuta asa in timpul saptamanii de lucru, asa pe nepusa masa.
Cand plec asa la drum mintea mea parca prinde aripi, parca imi amintesc de ce-mi place mie de ea.Ii vin tot felul de idei indraznete, vrea libertate, vrea sa fiu eu insami, vrea mereu un nou inceput.E ca si cum ar fi ceva acolo in mine care zace si iese din senin la suprafata.E destul de coplesitor, chiar daca sunt printre oameni oarecum necunoscuti.Important e ca sunt eu cu mine si am oarecum timp sa gandesc.
Apoi pornim inapoi spre casa, la inceput cu entuziasm, cu mult entuziasm, iar pe parcurs cu ceva mai putin, tot mai putin entuziasm.In scurt timp s-au faurit planuri, idei noi, o noua viata...incet cu incetul se apropie realitatea de zi cu zi.E o trecere brusca, mult prea brusca, ar trebui sa poti sta izolat macar acteva zile dupa fiecare drum dintr-acesta si sa digeri ce si cum.Faptul ca esti aruncat direct in viata de aici asa gri cum este ea ar trebui sa fie interzis.In doar cateva clipe e ca si cum totul s-a sters.
Ufff, si cand te gandesti ca eram sigura ca de data asta va fi altfel, ca nu-mi va fi la fel de greu, ca aia, ca cealalta.Poate de asta nu prea calatoresc eu, poate de asta...la ce bun sa fie altfel ca apoi sa fie iar la fel? E ca si cum te-ai uita peste gard in curtea vecinului care le are pe toate, mai bine nu te-ai uita si nu ai sti.
E rau cand pleci la drum ca ai timp si distanta sa vezi in curtea ta si sa-ti dai seama ca nu-ti place de ea.E bine cand pleci la drum ca ai timp si distanta sa-ti dai seama ca inca-ti poti da seama si ca inca sti cine esti, ce nu-ti place si ce vroiai de la viata cand urma sa te faci mare...

Planuri si planificari

2010-02-13T16:10:00.000-08:00

Mie imi place sa planific, sa organizez, sa stiu ce si cand si cum va fi, se va face si ce va iesi.
Cred ca fac asta de cand ma stiu, poate ca la inceput era ceva inconstient.Cred ca am ajuns sa fac asta de destul de mica pentru ca mama e afoana la asa ceva si cineva trebuia sa poata face asta pentru noi, pentru casa, pentru tot.Eu ca un om mare ce am fost mereu planificam ce si cum.
Treaba asta cu planificatul m-a ajutat foarte des, mai ales la scoli si la organizat de toate.De prin gimnaziu pana undeva spre sfarsitul liceului eu eram cea care se ocupa de revelion, zile de nastere si din astea.Daca se pleca la drum( asta ceva mai rar pentru ca eu sunt foarte panicata si agitata cat sunt plecata din oras) eu ma ocupam de toate detaliile.Asta cu planificatul pentru toata lumea ii si faina, dar ii si rea.Atata imi bat capul sa fie ok ca rar mai apuc sa ma simt bine.Daca cumva las pe altii sa faca asta, nimica nu mi bun, iara nu-mi place.Cum, necum, la planificari din astea nu cred ca am sa renunt vreodata, imi dau mie o senzatie ca totul va fi bine.
La scoli iara asa a mers si a mers binisor, caci am trecut din Arte in Economie foarte bine si mi-am vazut de ale mele.
Acuma, fiind eu asa omul cu planul ma astept ca tot asa sa-mi pot planifica si viata personala.Vorbim aici mai degraba de planuri pe termen scurt, ca nu am habar ce vreau sa fie peste cativa ani, in afara de ca nu vreau sa ma marit sau sa am copii.Cand apare ceva ce ar putea fi bine eu deja imi fac griji, ma gandesc ca oricum nu sunt eu prea reusita, dar ca daca ma tin de PLAN o sa fie bine.Noah, aci vine baiul, aci planul niciodata nu merge.Se prea poate ca treaba merge bine, dar nu merge cum zice planul...atunci ma blochez, sunt, cum sa zic, tin minte ca aveam colegi in clasele mici care invatau poezii cap coada si cu virgule pe cat posibil, dar daca ii intrerupea cineva li se rupea filmul, noah cam asa sunt.Mi se rupe filmul si ma blochez, stau ca o tampa si am inca acceasi impresie pe care o aveam in liceu, mi se pare ca restul lumii a citit o carte despre cum se fac lucrurile astea si de aceea stiu ce face.Ma tot intreb eu care am cam citit la viata asta, cum de n-am citit cartea aia?
Dap, aparent viata nu merge dupa un plan, dar cum sa inteleaga asta un om care asa a procedat mereu?Aud mereu formulari de genul:mergi pe instincte, lasa sa vian de la sine, ai sa stii ce sa faci...Eu?pai eu am sa ma blochez si atat. Eu care de cand ma stiu sunt exagerat de rationala sa merg pe orbete? Ce naiba ii aia? Uneori aproape ca mi se pare ca stiu ce este, dar apoi trece foarte repede si iara is blocata.
Bun, dupa ce merge un pic bine, merge mult prost.Dap, asa e mereu.Ok, nasoala treaba, dar avem un plan si pentru asta.Daca faci aia, aia si cealalta, dar nu faci altele, pe parcurs totul va fi bine.Ei dar ce fac cand ceva din afara imi da peste cap planul? Adica eu is incapatanata si daca ma stradui mult de tot ma adun dupa orice, cu greu, clar si nu-mi trece de tot niciodata, dar macar am un plan care aparent ma tine pe linia de plutire, face ca aparent sa fie bine. Ce e de facut cand ceva din afara il strica, il calca in picioare, arunca cu noroi in el? Pfuai, si cand te gandesti ca planul meu aproape ca incepea sa mearga conform planului sutinut de prietenii mei... de ce a trebuit sa-mi strice cineva fara sa vrea astazi planul? Acum trebuie sa o iau de la capat, dar oare de cate ori poti sa tot reiei acelasi plan?
Adica am planuri pe categorii, daca se intampla raul X, aplicam planul Y, daca se intampla raul Z...Planul de acum l-am aplicat deja de cateva ori si acum parca eram mai convinsa sa ma tin de el...Are o singura deficienta oricat e de bine pus la punct, tot poate fi atacat din afara.
Invidiez oamenii care traiesc dupa simtirile lor, care nu-si fac griji pentru ziua de maine, care sunt pe val, care nu planifica de nebuni ca mine, care nu-si bat capul si nu diseca tot pana ajung sa piarda ansamblul. De cate ori ma gandesc la ei, imi amintesc o scena de la Sziget din 2008( deplasare organizata cu multe planificari, evident).Eram intr-o noapte cu Tony si Violeta.Se consumase alcool, era frig bine, se mai tot consuma. La un moment dat am ajuns la un kef, Violeta era intr-un extaz maxim, bucuroasa, dansa.Si noua ne era bine, dar parca mai mult ne uitam la ea si ne ziceam:oare cum naiba o fi sa poti sa-ti dai drumul atat de mult si sa-ti fie atat de bine.De ce pe noi tot alcoolul posibil nu ne duce niciodata in asa o stare?
Dar deja trecem de la planuri la altele si asta poate altadata...

Despre aventuri sau asa ceva

2010-02-07T08:16:00.000-08:00

Asta e o treaba despre care tot vreau de multa vreme sa scriu, e ceva ce nu inteleg.Aventurile deci, combinatiile la nimereala pentru amuzament, dictate de hormoni, facute fara sa insemne nimica.
Eu am lucrat cam un an intr-o firma de pariuri, am avut cred clienti care deja erau rupti de realitate.Acolo principiul e clar, risti, te joci, dar esti pe curul tau.Din pacate insa undeva pe parcurs mintea oamenilor s-a defectat, a pierdut din frumos, pur, sentiment, omenie, respect fata de sine si fata de cei din jur si a hotarat ca este deosebit de normal sa faci pariuri din astea obscure si cu viata, cu o alta persoana.
Mereu am zis ca nu pot sa suport oamenii care trateaza alti oameni ca pe o bucata de carne, ca pe un apanaj emotional, ca pe un pansament de o zi, noapte sau asa ceva.Cred ca multi dintre voi imi stiti aceste pareri, ele va par demodate, ciudate, penibile, un mod de a dramatiza, de a complica.Eu am fost crescuta foarte libertin, la o adica nicio femeie din familia nostra nu e maritata, insa cred ca am invatat de una singura sa disting binele de rau, ceea ce mi se pare ok de ceea ce nu se face pentru ca inseamna sa te manjesti tu si sa manjesti si alte persoane.
Combinatiile la betie, iesitul la agatat, sexul ocazional, aventurile sau cum le-o mai zice seamana mult cu pariurile.Acolo insa se cunosc foarte bine regulile.In situatia asta insa nu ai cum sti ce si cum.Nu vad de ce si cum sa ai vreo treaba, orice treaba cu o persoana pe care parca nu ai mai vrea sa o vezi si altadata, pe care nu ai vrea sa incepi sa o cunosti, cu care sa nu-ti acorzi o sansa la ceva.Eu nu fac asta, gasesc asta ceva rau, urat, murdar, injositor.
Gasesc ca daca se doreste o astfel de treaba, lumea trebuie sa fie sincera, foarte sincera.Totusi, o singura data de cand ma stiu am intalnit un tip care sa-mi zica, auzi, tu ce parere ai de aventurile de o noapte? I-am zis ca nu practic, e un baiat simpatic si haios, ne-am vazut fiecare de drumul sau si pace buna.Atunci cred ca m-am simtit cam sifonata de abordare, dar gandindu-ma acum la asta, imi dau seama ca a fost cea mai cinstita chestie posibila si pot doar respecta asta.
Intalnesc tot mai des formulari de genul: noi doar ne-o punem, suntem prieteni, ne-am pus-o intr-o noapte, nu-mi place prea mult tipul/tipa, dar merge pentru sex macar o data, am agatat-o saptamana trecuta, bine ca ma lasa in pace, eu nu ma pot atasa emotional, e doar asa de sa ma simt bine, mi-e frica sa ma mai implic, mai bine chestii asa de-o noapte si tot felul de minuni din astea.In D'Arc nu mai prea merg de o vreme, vedeam saptamanal cateva persoane, de fiecare data cu altcineva, bucuroase probabil ca au mai combinat ceva.Cum poate un om normal, cu minte si poate ceva suflet sa-si bata joc de sine si de ceilalti in halul asta?Nu cred sa existe destula apa pe lume sa spele asa ceva.Cu putin noroc se vor opri candva si oamenii astia si vor gasi ceva frumos, dar ce e de facut cu mizeria adunata pana atunci?Hey, asta nu e un sport.Si asa ne batem joc de multe lucruri bune din viata noastra, dar asta, chiar asta?
Eu sunt prost vazuta pentru ca in acusa 8 ani de D'Arc plec singura acasa sau din alte locuri.Nu sunt handicapata, lume, nu iesim ca sa ne jucam de-a hormonii, inca exista oameni care nu asa traiesc.Nu sunt o reticienta, aleg doar sa fiu eu insami si sa ma respect, macar atat cat pot.Mereu ma gandesc ce noroc pe noi ca suntem oameni si nu animale, ca avem mereu de ales, chiar si cand pare greu sa facem asta.In mocirla in care traim, avem putine lucruri frumoase ramase, iar partea sentimentale ar trebui sa fie cea mai frumoasa dintre ele.Nu trebuie sa ne casatorim(cum zic, la noi in familie nu se practica), sa facem copii sau naiba stie ce planuri cu fiecare om pe care-l intalnim, ar fi o nebunie, dar putem macar sa vedem despre ce e vorba sau sa ne abtinem si gata.
Poate ca sunt eu dusa cu pluta, si asa zice o prietena ca sunt cel mai cuminte copil salbatic, dar zau ca pentru amuzament avem la dispozitie muzica, chefuri, bautura, teatru sau cate si mai cate, nu oameni gasiti in jur, ei nu sunt jucarii.
Cred ca iara am scris cam mult si am cam pierdut firul, dar de cand am pornit blogul asta vreau sa scriu despre asta.Cred ca suntem oameni, nu animale, putem alege, poate e mai greu uneori, dar nu e imposibil.De ce oare sa alegi drumul asta?

oare chiar imbatranim?

2010-01-28T09:35:00.000-08:00

Da, suna poate asa, inca un cliseu.
Eu m-am intrebat prima data kestia asta anul trecut la un moment dat cand mi-am vazut un ex cu o tipa de vreo 18 ani.Nu cred sa ma fi deranjat ca era cu cineva, insa initial am avut un soc, unul bizar.M-am apucat sa calculez cam cu cat e fata mai tanar decat mine.Cam 8 ani???wtf?Adica suntem pe drumul spre 30 de ani, iar tipele de 18 ani sunt nascute dupa revolutie?
A fost tare ciudata toata treaba, nu am avut frustrari sua kestii nasoale, dar am fost surprinsa, mi-am dat cumva seama ca ce-mi zice mereu mama, gen viata e scurta, e un pic cam prea adevarat...
Ziceam intr-un post ca mereu mi-am zis las ca fac aia, aia si ailalta si ca incep sa traiesc pentru mine cand ma fac mare.M-am facut mare?Cand?Nu-mi amintesc cand si cum s-a intamplat asta.Drept e ca una bucata prietena de la bucale zice ca is cea mai cuminte fata salbatica ever, dar oare chiar asa?Parca tot astept ca lucrurile sa inceapa sa se intample, parca lipseste ceva, parca nu asta era circuitul normal.Parca totul e un deja-vu permanent.Un ciclu ciudat care se repeta de foarte multi ani, ca si cum m-am blocat undeva in trecut si tot revin la un moment cautand solutia(stiu, suna foarte butterfly effect, dar nu e vorba despre asta).
Oare ajungem sa dormim treji fiind toata viata?Cand si cum iti dai seama ca e cazul sa te trezesti?din cand in cand m-a mai piscat viata de fund si am simtit ca traiesc, dar in rest parca this isn't me.
Cred ca asta nu-i un post prea coerent, poate ma senilizez, de imbatranit sigur imbatranesc, o stiu cand nu mai duc 3 seri la randul la baute, cand nu mai am kef sa merg in aceleasi locuri sa fac aceleasi lucruri, cand stiu ca nu stiu nimic despre nimica.

Despre cum se moare

2010-01-24T13:22:00.000-08:00

Am inceput sa scriu postul asta acum cateva saptamani, dar nu i-am dat drumul pentru ca nu era gata.Acum nici nu stiu daca va fi gata vreodata sau daca trebuie sa fie gata.Mi-am amintit despre el cand m-a sunat un prieten si mi-a zis, bah, eu am deja 43 de ani si la noi in bloc se moare, rata mortalitatii in luna ianuarie la noi in bloc e de 10%.M-am gandit ca iar vorbeste tampenii, s-a dovedit ca i-au murit doi vecini in luna ianuarie, bloc de 10 aparatamente, cca.2 pers/ap.Dap, 10%.Eu sper sa nu moara, cel putin nu prea curand.El stie cel mai bine cum e cu moartea, i-a murit gagica pe cand avea vreo 20 si ceva de ani, intre timp pana la varsta asta a trecut prin 2 divorturi...

De vreo jumatate de an ma macina ceva la care nu ma mai gandisem de multi ani, e despre cum se moare, despre ce se intampla cu cei ramasi dupa aceea.De vreo jumatate de an moare cam prea multa lume din jur, apropiata sau mai putin apropiata.

Totul a inceput cu o treaba ce i s-a intamplat unei vechi prietene.Cei care ma cunoasteti bine stiti care e cea mai mare temere a mea in viata asta...sa-l gasesti pe the one, sa vezi ca chiar exista si sa moara.Pentru mine ipotetic asta pare cel mai rau lucru ever.Cred ca e mai rau decat daca ti-ar taia cineva o mana, un picior sau naiba mai stie ce.Ma intristez numai cand ma gandesc la asa ceva, ma ia cu stari foarte nasoale.Ma innebunesc faze gen:se mai intampla, asta e, ce pacat, shit happens, trist, dar ce sa-i faci? Imi pare rau, eu niciodata nu le-am putut suferi, cand moare cineva, nu neaparat apropiat, simt ca o iau razna, e ca si cum mi s-ar desprinde un surubel de la cap de undeva si simt ca cedez.Nu stiu cat e de naturala moartea, dar eu o gasesc inacceptabila.

So, Adina, Adina mea cea buna si dulce, cea care ne ajuta mereu, cea care m-a sustinut cand mama avea tumoare, cea care m-a tinut cand am crezut ca innebunesc de durere cand am aflat ca e maligna, Adina care e o fata exagerat de frumoasa si de buna.Fata asta e frumoasa, dar frumoasa rau.A dat numai de tipi care nu au stiut sa o respecte, sa o pretuiasca.De cativa ani finally gasise ceea ce cred ca ajungem sa cautam toti in viata, il gasise pe the one.Asta vara el a murit in masina langa ea.Multi dintre voi ii stiti povestea, pentru ca pe mine m-a sfasiat, mi-au luat cateva saptamani ca sa fiu din nou om dupa ce s-a intamplat.Imi amintesc primele ei saptamani dupa toata treaba asta ca si cum ar fi fost ieri.A trecut prin tot felul de stari.La inceput plangea incontinuu, apoi a inceput sa incerce din nou sa invete sa traiasca si parca se lovea si cadea la tot pasul.Din toate cate mi le zicea o treaba nu am sa o uit niciodata:"Carmen, ce sa mai fac?Eu nu mai pot, sa-mi smulg parul din cap?Sa stii ca si asta am facut, dar nu mai stiu ce sa fac..."De o vreme Adina se ineaca in alcool, ii zice iesit la party.O vad de o vreme asa si ma intreb cand va ceda iar.Raspunsul a venit azi-noapte cand tatal ei a murit de cancer in chinuri cumplite.V-am mai zis ca ma doare mult mai mult durerea altora decat a mea, dar zau ca durerea asta depaseste orice.Ce-i spui unui om care a pierdut aproape tot in viata?Ce naiba ii spui?

Anul trecut a mai murit lume, cam prea multa.Tin minte cum am intrat in birou intr-o luni dimineata si mi-a zis usor afectat seful meu:"Stii, sambata Darius a murit intr-un accident de masina".Darius era un coleg de-al nostru, nush exact de ce dar unul care imi era tare simpatic.Imi aminteam ca ultima data cand vorbisem cu el fusesem cam badarana.Darius are o nevasta care are vreo 24 de ani si 2 copii.

Au mai fost cativa, dar mi-e deja prea groaza sa ma gandesc, mi-e groaza ca au devenit niste nume dintr-un lung sir.Fiecare inmormantare la care am fost vreodata a fost intr-o zi mohorata, ploioasa si noroioasa.Iei un om si-l pui intr-o cutie si-l bagi in pamant, ca si cum ar fi o bucata de carne.Ii invidiez pe cei religiosi, ei gasesc uneori un refugiu in ce zice religia despre moarte.Eu nu cred insa asa, dar nici nu pot accepta ideea ca gata, mintea, sufletul, tot ce e intr-un om dispare pur si simplu.Orice s-ar intampla insa, mi se pare ingrozitor ca la un moment dat un om nu mai e si nu ingrozitor pur si simplu, ci cumva...

De mic auzi ca moartea e ceva firesc, e si partea asta religioasa cu care se imbata copiii mici, etapele vietii=nastere(vezi botez), iubire(vezi nunta), si mai multa iubire(vezi botezul copiilor pe care trebuie sa-i dai lumii) si moarte(vezi inmormantare).Noi nu avem nimica de spus in tot acest maret plan? Daca eu refuz sa parcurg toate etapele dupa prima? Daca mai multi oameni refuza? Sau daca refuz sa li se intample altora ultima etapa?

Tot despre barbatzi

2010-01-23T09:45:00.001-08:00

Ziceam ca-mi place intre barbatzi, well, am gasit o veche poza cu cei pe care-i numesc my family, o poza din 2002-2003, cam asa, de la Sighisoara.Acestia sunt o parte din oamenii pe care-i cunosc de o viata, oameni pe care poate daca i-as cunoaste acum nu m-as obosi sa-i cunosc si rau as face.Cred ca sunt oamenii fara de care nu as fi reusit in viata sa trec peste toate loviturile pe care le-am primit.

In spate de tot este Imi.Cu Imi ne stim de la gradinita, aveam cam 3 ani.S-a constatat pe parcurs ca parintii nostri au copilarit impreuna.Nu-i rau deloc, asta ar insemna ca ne stim cam de 23 de ani.Cu Imi am impartit de toate, am mers peste tot.Nu o data am ajuns la ei acasa iarna si pana sa vina mama lui cu cafea sau ceva eu dormeam in vreun pat deja.Buna era si inspectia frigiderului, mereu dadeam de ceva bun.Tin minte ca mama lui ne dadea bani sa avem pentru amandoi cand mergeam prin liceu pe undeva sau cand ne beam creierii in Roma.Imi e acum in Finlanda, statea la 2 strazi mai incolo, e plecat de multa vreme, dar inca uneori ma trezec stand in fata interfonului sa intru sa-i zic ceva, ceva de bine, ceva de rau, dar sa ne povestim...
La stanga mea e Alex, zis Alchie sau Musi sau Ianovici...cred ca daca as fi avut vreun frate, ca el ar fi fost daca mi-l puteam alege.Cu Musi am fost colegi de banca intr-a 7-ea, atunci a venit el la Arte de la Vidu.Tare metrosexual de fel, cu siguranta stie despre cosmetice si are mult mai multe decat mine.Alex e the man, e cel cu care ma consult mereu la orice.Asa e si pentru el cu mine, cred ca orice om pe care-l cunoaste Alex stie ca eu exist si sunt cea mai grozava persoana ever(ii minte bine zapacitul asta).Lasand gluma, cu Musi am trecut iara prin multe, cand l-a lasat gagica intr-a 12-ea cu putin inainte de bac, cand m-a lasat pe mine omul in anul 1 de faculta, cand s-a suferit in general sau cand ne era mega bine in drumetie pe naiba stie unde.Alex e in Germa de acusa is 3 ani si si acum uneori imi vine sa-l sun noaptea sa-i zic ca uite nush ce si nush cum.El se insoara in iunie si asta ma bucura si ma sperie.Cred ca suntem oameni mari deja.Tot el afla si acum primul cand imi mere bine sau cand am vreun bai.Cu mine a ales inelul de logodna si a fost cel mai emotionant lucru pe care l-am facut vreodata.Ii rau ca nu mai ma poate tine in brate cand plang sau ca nu mai putem tzopai de bucurie cand ni se intampla ceva frumos sau cand se cearta uneori cu Silvia si se chinuie cu orele sa-mi explice pe mess care-i baiul si cum se simte si apoi iara tot atat de multe ore stam si cand se rezolva.El e Musi si atat :)
Langa Alex, la stanga lui e Sorin, zis Berbe sua Grigoriu, dar Berbe de obicei.Berbe e ca noi, inca unul care mereu pica de fraier.Om cu bun simt si exagerat de amabil.Cred ca si casa ti-ar da-o daca i-ai cere-o.El sta in scara de langa mine.Ne stim dintotdeauna.Berbe e introvertit, e sufletist, e cel care-mi repara oricand compul, e Berbe...El nu prea vorbeste(mai stiu eu unul), dar asculta si stie sa asculte.El e inca in scara de langa si acolo dau fuga cand se intampla ceva bun si mai ales cand se intampla ceva rau.De multe ori ma intreb cum ma mai suporta.El rar are nevoie de ceva si cred ca eu uneori il neglijez, dar i-as da orice i-ar trebui fara sa intreb de ce.Ma bucur ca o are pe Zdena care tare-l mai iubeste.La ei ma duc sa ma descarc amu cel mai des si des inseamna des la mine ca eu is specialista in a-mi merge prost, in a gasi tipii faini la momentul nepotrivit din viata lor, in naiba mai stie ce.Uneori ii zic lui Berbe ca cred ca ar putea sa-mi ia o taxa pentru ca-mi suporta toate astea.Cam asta-i Berbe, cel mai altruist om ever si intelegator peste masura.

Asta ii o poza de la Sziget, printre putinele pe care le am cu Cosmin, zis si Iepuras(naiba mai stie de ce).E cel care infuleca pizza.Ceilalti doi= niste prieteni de la Bucuresti.Cosmin e de la Bacau, sta acu la Bucale unde e la facultate.Pe Cosmin l-am cunoscut in 2005, se poate spune ca suntem cunostinte mai recente :)) E mai mic decat noi cu cativa ani buni si e probabil exagerat de matur de cand il cunosc(era in liceu pe atunci).Cosmin mi-a fost alaturi intr-o perioada foarte grea pentru mine si familia mea, Cosmin e omul cu care am iesit pentru prima data in viata mea din tara in 2007 la Sziget(anul pozei de altfel), iesire pe care am reusit sa o planificam de la distanta cu luni de zile inainte, Cosmin e omul care dupa 3 ani de arhitectura a renuntat pentru ca-l lasa vederea si s-a apucat de teatrologie.Cosmin e un om batran in corp de student si tare mi dor si de el.

Cam astia ar fi cei mai importanti barbatzi din viata mea.Am vrut sa-i cunoasteti.Cu ei rad, zac, calatoresc, discut, ma lamuresc, ma calmez, merg inainte.Poate ca am sa va mai zic despre ei.Sunt familia pe care eu mi-am ales-o, dar tare s-au mai imprastiat prin lume.
Cum am mai zis, mie-mi place intre barbatzi.

Mie-mi place intre barbati

2010-01-18T10:30:00.000-08:00

Dap, mie-mi place pentru ca e mai fain, e mai simplu.Adesea ma gandesc ca era mai bine daca ma nasteam baiat.Daca ar trebui sa fac repede de tot o lista cu prietenii/prietenele mele bune poi pe ea cred ca s-ar gasi maxim vreo 2 tipe, de fapt poate doar una, insa la capitolul barbati lista ar continua ceva vreme.

De mica am avut faza asta, imi placea sa stau ca baietii, ma distram cu ei pe seama fetitelor si coditelor lor, mai stricam cu ei vreo remorca de plastic, mai saream gardul sa chiulim de la scoala peste cativa ani, mai ne minunam cu fetelor le cresc sanii(celelalte, eu aveam categoria mea separata) sau de cat de sucite is ele cu baietii.

Acu, dupa nush cati ani e tot asa.Nu m-as vedea lucrand intre niste femei, in acelasi birou cu ele nici in ruptul capului.Mai trec pe la unele birouri pentru diverse si ma trezesc in mijlocul unei discutii intense despre epilat, machiat sau, mai rau, shopping.Cand constat subiectul fac o mutra de tampa greu de descris.Mai rau e cand trebuie sa particip, incep mereu prin a ma scarpina in cap, ma abtin sa nu rad, incerc uneori sa leg trei cuvinte si apoi o intind din senin zicand ca am ceva urgent de facut.

Ajung apoi la mine in birou( cam uratel de altfel) si incep sa ma simt om din nou.Is mereu vreo 2, 3 dintre colegii mei pe acolo.Oameni smart, simpli, din productie.O bucurie sa poti vorbi despre lucruri normale si nu despre nush ce penibilitate.

Partea buna e ca si baietii mei ma vad de-a lor.Partea proasta?Mama ce nasol e sa te vada de-a sa cate vreun tip dupa care tremuri toata.Povestea asta trebuie ca o stie toata lumea.Daca esti de gasca cu barbatii, ajungi sa fi best friends cu cate vreun tip excelent care se bucura ca te cunoaste...ce coincidenta.Noah asta ii partea proasta, dar mai sunt multe bune.Pot intra de exemplu nervoasa in birou si injura un pic pana imi trece si apoi sa radem ca prostii de ce am zis.Cu fetele?I-am zis uneia de sus "FA" zilele trecute fara sa-mi dau seama.Inca e ofensata.Sa ne intelegem, nu's un om vulgar, nici nu suport, dar mai rau nu suport comportamentul artificial care da mereu bine.Nu zic ca's toate femeile asa, cunosc multe doamne ajuta, dar eu parca tot intre barbati ma simt mai bine.Pot vorbi direct, la obiect, rezolva lucruri repede si clar si parca pot avea si mai multa incredere.

Pana si la drum plec mai usor cu barbati decat cu femei, uite si Sziget 2007, 2008, zis si facut, barbati de treaba si de cuvant.Ma ciudat e cand mai se pierdea vreunul la vreun cort francez :), dar in rest mega ok.

Oare as putea sa ma fac barbat cand oi fi mare?

Mama tuturor ranitilor

2010-01-17T13:26:00.000-08:00

Asta's io, me, Carmen...

Cum merge treaba asta? Simplu, pasul unu, se ia un om care se nimere sa aiba o problema, un necaz, un bai, o nevoie, ceva de rezolvat( asta pe langa my mum pe care de prin gimnaziu parca eu o cresc, parca eu is mama ei, parca mum in orice zi ma tem ca ai sa uiti si cum sa platesi o amarata de factura sau sa te dai jos din pat sa iei o paine cand e mai simplu de o viata sa-mi zici mie sa fac toatea astea sau sa-mi scoti ochii ca's de vina pentru toate relele de pe lume, din viata ta, din viata mea)...pfiu, am deviat.Continuam.Acest om poate fi oricine care se nimere sa se intersecteze cu mine.Exemple?

Poate fi cineva apropiat, poate fi cunostinta, amic, prietenul lui prietena lui sora lui X si alte variante sau de ce nu, vreun dusman, vreo tipa care mi-a suflat o mare iubire, vreo persoana oarecare cu care n-am nicio treaba.Bun, acest om naiba stie cum, dar vine in contact cu mine cand problema sa il arde rau de tot.

De obicei cand acest om apare cu marea sa problema, eu la randul meu ma cam nimeresc sa am multe pe cap.Am ca un buton in cap, ala, amaratul imi pune pe off viata mea si pe on ajutatul pe nush cine nush cum nush de ce.Poate fi si doar o amarata care sufera din dragoste pe la colturi si cu care daca am schimbat doua vorbe, pur si simplu nu ma pot abtine.Trebuie sa fac ceva, sa intervin, sa ajut.Nu suport, nu pot sa vad un on neajutorat.Fac si pe dracu'n patru si ajut, cat oi putea eu de mult, cum oi sti, cum o fi.

Acu' daca aceasta situatie apare la prieteni apropiati ma dau si mai tare peste cap, imi tot zic, lasa ca tu mai ai timp, nu'i bai, lasa ca faci aia pentru tine data viitoare, nu-i nimica rau, lasa ca'ti vine si tie randul cand te faci mare.Frumos e ca de obicei reusesc, de obicei fac bine si-l fac simtind ca atare, ma bucura cum nu ma bucura prea multe lucruri.Acum insa omul e multumit, eu ma bucur si apoi ajung acasa in camera mea, in inchisoarea mea cu 4 peretzi si-mi amintesc, pfuai, eu de fapt aveam ceva de facut pentru mine, aveam de rezolvat ceva, aparuse o oportunitate sa-mi fie bine, urma poate sa fiu happy.Ma pun sa dorm cat mai mult si sa uit de ale mele, sa ma bucur de altii si sa-mi zic lasa ca'ti vine si tie randul cand te faci mare.

Nu va suparati dragii mei pe care va ajut mereu, o fac pentru ca asa sunt eu si nu cred ca ma luati de fraiera, se prea poate sa-mi placa sa traiesc prin voi, dar stiti ce? Fac eu pe rezistenta mereu, dar uneori I could use a hand, poate nu azi, poate nu maine, cand ma fac mare.

Toilet pls?

2010-01-13T09:56:00.000-08:00

Una scurta, azi am avut ceva treaba cu my mum in zona Garii, scumpa noastra Gara de Nord.Bun...ajuns la destinatie, invartit, rezolvat.O pornim mai departe cand mum cu jumatate de gura spune ca ar cam avea o urgenta, una maricica.
Zic, bun, suntem langa Gara, scumpa noastra Gara de Nord.O luam spre locatia minune, dar spre uimirea mea accesul spre unde stiam ca este infectul lor WC de gara era blocat.Mama disperata, eu mirata, o iau spre Informatii, ma fastecesc si pana la urma intreb despre locul cu pricina.Omul se uita ciudat la mine, ma gandesc ca intrebarea mea e nepotrivita, vorba aceea, el se ocupa de trenuri, nu de nevoi fiziologice.Ok, suspansul creste, omul tace cateva secunde dupa care-si face curaj si-mi zice"Stiti, nu e problema ca ma intrebati de WC, dar e problema ca, cum sa va zic eu, WC-ul de la gara noastra nu mai merge, este INCHIS de ceva timp".
There I was cu my mum care e si asa rusinoasa din fire si care se uita nedumerita la mine.Dap, ati auzit bine, minunata Gara de Nord din Timisoara nu are TOILET.Si asa aia ce era pe vremuri era jenanta, dar daca asteptai tren si era urgent tot te rezolvai cumva.Oameni buni, avem WC aproape in fiecare amarat de catun de gara uitat de lume, va zic ca am vazut multe, puteau si erau oribile, dar aveau o minunata calitate, contra unui cost ele chiar existau, ele chiar exista.
Cam atata am avut de zis.Mama mai, mai sa faca pe ea, am mai mers un pic, am intrat in clinica privata de langa gara unde am vorbit cu o domnisoara foarte amabila la receptie, explicat pe scurt situatia si rezolvat-o.Asa biata mama a reusit sa nu faca astazi pe ea.Ma intreb doar de maine sau alta zi cand nu sunt cu ea si nu intru in primul loc pe care-l vad cu ochii.
Voi ce faceti cand va apuca in oras si nu aveti vreun birt prin preajma? Oribil, trist si jenibil...

Luni dimineata, dimineata sau bioritm

2010-01-10T23:21:00.000-08:00

In primul rand ma innebunesc de cap oamenii matinali.Da, da, ii stim cu toti, sunt aia care dimineata la ora 7-8 deja arata gresh, zambitori si energici.Eu de felul meu, si cred ca e in familie kestia asta, nu ma pot trezi dimineata.E...cum sa zic, o treaba oarecum cronica.Asa am fost mereu.

Sa o luam cronologic:

1.Gradinita: biata mama, parinte singur, lucrand ca muncitoare avea copilul la gradinita fabricii.Pfuai, ma trezea la 5 dimineata, tin minte ca prin vis drumul pana la gradinita si faptul ca ramaneam sa pazesc poarta pana venea "tovarasa educatoare" la nush cat timp dupa ce ajungeam eu.
2.Scoala primara:aveam noroc ca era la coltul strazii, lasa mama un blid cu tacamuri pe masa in care punea ceasul desteptator(ca ea tot la 5 se scula) care-mi termina nervii.Dar nici eu nu eram fraiera, desi aveam 7 ani, copil destept, dupa cam vreo luna ma obisnuiam cu orice sunet de ceas, pfuaiii, trebuia clar schimbat des.Normal ca eram copilul care locuia cel mai aproape de scoala, dar care intarzia mereu.
3.Gimnaziu si liceul:domle, astea le-am facut la Arte Plastice. Cum sa zic eu? Acolo esti in alta lume...desi eu nu is 100 % artist, ci o ciudata combinatie intre artist si matematician.Nu asta e ideea, ci faptul ca acolo asta cu trezitul a devenit chiar acceptabila la un moment dat, asa mai spre liceu(ca la gimnaziu tot ma chinuiam eu sa ajung la 8 dimineata la scoli si sa stau pana seara la naiba stie cat).
4.Facultatea:cea mai frumoasa perioada din acest punct de vedere.Come on, eram la ISE venita de la Arte.Ciudata aparea numai dupa pranz la scoli.Superb, 4 ani in care am putut dormi, in care invatam noaptea si ziua dormeam, viata asa cum imi place mie.Asta era, sunt om de noapte si ziua am randament zero...Daca ma gandesc asta a fost cea mai cel perioada.Trezit la ore tarzii :))

Gata, acum sar peste kestii cronologice.Acum lucrez, lucrez de cativa ani buni, cam schimb job o data pe an.Rau e ca nush cum fac, dar la fiecare job nou trebuie sa ajung tot mai devreme.Am inceput cu ora 09.00(la coltul strazii), apoi o vreme 7.30-08.00, dar nu departe si acum am ajuns sa plec la 07.00 de acasa pentru a ajunge la 08.00 la Jimbolia.
Asta cu lucratul deja e rea si aici se simt cel mai tare spiritele matinale, acei oameni care parca ar cobori zambitori din pat si dornici de munca.Domle', daca am putea veni noaptea cred ca exact asa as arata si eu.Atunci creste energia in mine.Si asta se pare ca e un lucru rau.E rau ca atunci cand finally am energie trebuie sa merg la nani, iar pe cand ma trezesc vraja s-a dus...
Nu cred sa fiu numai eu asa, trebuie ca sunt si altii, dar uite ca ceea ce numim normalitate ma face pe mine sa fiu anormala.Cand vine vorba de mine mai aud..."a, Carmen, pai da, ea inca doarme", sau intrebari gen:"inca ti-e somn?".Da, inca imi este si asta e.Asta sunt eu, ma poti pune in pat la orice ora seara, dimineata corpul meu nu vrea sa se dea jos inainte de ora 10.00-12.00.

Ziua de luni , de fapt dimineata de luni e cea mai rea, ea vine dupa ce timp de 2 zile mi-am permis sa fiu om si sa dorm ziua si sa fac tot felul de treburi noaptea.Sa fiu eu insami.Nu stiu zau astia la facultate cum de m-au lasat sa fiu om, nu-mi placea de ei, dar macar eram eu insami.Acum sunt...nush ce sunt pentru ca in marea parte a zile mi-e doar somn si ceea ce fac este cam automatizat.

Nu-mi mai vine nimic in cap de zis despre asta, dar sigur voi tot repeta motivul somnului in alte posturi, pentru ca e un motiv care ma urmareste, e bioritmul meu cu curu's sus...
Voi la cat va treziti dimineata?

2010 Prima runda

2010-01-10T07:11:00.000-08:00

Un an nou, o multime de posibilitati, o tampita si eronata stare pozitiva...oameni care au impresia ca in noul an totul va fi mult mai pink decat in anteriorul, nimic mai gresit.

Eu am inceput 2010 la Scart cu an old friend.Pana aici e bine.Buna si mancarea, bun si alcoolul pe care l-am consumat in cantitati industriale, fainuta muzica, dansatul, lumea care nu suferea de sindromul morcovului in cur.

Pregatirile m-au omorat, adica incepand cu ora 18.00 numai de asta m-am ocupat, gen epilat, spalat, intins par, machiat, facut, facut, facut.Toate ca toate, dar asta cu epilatul e cea mai tampita kestie inventata tot de femei, iar operatiunea braziliana e chiar barbara.Din punctul meu de vedere nicio femeie nu ar trebui sa faca porcariile astea decat daca le fac si toti barbatii de pe lume.

Am inceput anul zambind, crezand ca asta e, asta e anul cand lucrurile vor merge altfel, cand voi primi vreo compensatie pentru toti anii gri inchis, pentru faptul ca am fost mereu o fata cuminte, am facut ceea ce trebuie, am ajutat, am lasat de la mine, am inteles, am muncit, am renuntat la binele meu daca era in joc si binele altcuiva.Esti mama tuturor ranitilor si joci corect si bine=intr-o buna zi iti va veni si tie randul.Hai sa va zic eu ce inseamna toate astea, inseamna ca trebuie ca te descurci atat de bine incat tu nu ai nevoie de felia ta de bunataturi.

Sa ne intelegem, primele 3 zile ale anului au fost senine, roz, am vazut o droaie de old friends, aproape asa cum ar fi trebuit sa fie.Lipsea ceva, ceva mare, dar am zis ca este timp.Ca niciodata pana si prima saptamana de job a fost suportabila stiind ca vine week-end-ul si simtind ca va fi un week-end important.

Va spun eu, orice minune dureaza foarte putin, mereu am stiut sa ma feresc de bine, dar uite ca mai am scapari.Cu cat e mai bine, cu atat va fi mai rau.Pana acum pot doar sa sfatuiesc pe toata lumea ca in 2010 sa stea chill pe curul sau fara a-si face vreo speranta.

Pe scurt? A venit week-end-ul si am dat cu fundul de pamant in asa un hal ca cred ca mi s-a spart fiecare particula de celulita de pe el.Vom continua cu 2010 zilele astea, cer indulgenta, I'm new around.